Grădina mea

   Pictasem atâtea felicitări cu un singur tip de floare, încât la un moment dat am ajuns la saturație. Mereu pictam aceleași flori - schimbam doar culorile, aranjarea lor, elementele de decor și hârtia (fondul colorat). Deși colegii mă încurajau și chiar făceau comenzi pentru felicitările mele, eu m-am gândit că e timpul să mă opresc, să dau reset.

   Am zis că e timpul să fac niște flori mai elaborate, în stil realist. Am căutat poze vechi  pe care le făcusem de-a lungul anilor.

Am găsit magnolia de la muncă, pe care colegii mei o plantaseră prin 2009, la ”Green Airport” și care acum face niște flori minunate, alb-roz, cu petale mari. O minunăție!

În alt folder am găsit poze cu macii de pe câmp, atât de fragili și delicați în bătaia vântului!

Search. Open folder. View large icons. WOOW! Alte minunății! 

    Știți băncile acoperite cu glicină din Ovidiu? Sunt în fața unui bloc gri, urât și vechi. Dar ce colț de Rai e acolo! Primăvara poți să stai o veșnicie pe una din băncile alea, în umbra ciorchinilor de glicină și să miroși parfumul delicat al florilor.... Cui îi mai pasă de restul lumii?

Dar de Datura din grădina din spatele blocului ce să mai zic! Floare maare, albă, cu boboci alb-verzui, răsuciți în spirală. Înflorește seara, stă deschisă toată noaptea și de dimineață începe să se usuce. E un paradox floarea asta. Atât de frumoasă, cu un miros atât de fin și totuși e otrăvitoare. Popular i se spune ciumăfaie. Hmm, nu cred că i se potrivește porecla asta.

Alte poze, alte nestemate. Brândușe, păpădii pufoase, flori roz de măzariche, glicină mov... aveam în fața ochilor grădinea mea virtuală, cu flori din fiecare anotimp, atât de frumoasă, încât mi-a fost teamă că orice încercare a mea de a picta s-ar termina prost.

Am stat mult pe gânduri dar până la urmă mi-am luat inima în dinți - fie ce-o fi! O să mă străduiesc să le pictez cât de bine pot. Cu răbdare, cu schițe fine în creion, cu culori delicate și cu mult drag. Așa le-am pictat.