Cazinoul din Constanța

    Tema cazinoului a fost reluată de mulți pictori, de-a lungul anilor.  Au pictat clădirea din unghiuri diferite, în anotimpuri diferite, cu lumina zorilor sau în razele lunii, cu marea calmă sau în toiul furtunilor. Fiecare a avut o contribuție proprie la imaginea clădirii Art Nouveau, simbol al Constanței.

Și eu am mai pictat Cazinoul în perioada în care era o clădire abandonată - lucrarea

 Blue CaSEAno.

De data asta, însă, am aflat că în curând se va redechide Cazinoul după o perioadă în care s-au făcut renovări, așa că mi-am zis că e timpul pentru o nouă lucrare. Am găsit pe net imagini din șantier, cu noile ornamente de pe acoperiș și cele din interior. Ce frumuseți!

În imaginația mea, Cazinoul e mai mult decât o clădire - e o îmbinare între mare și simboluri - răsăritul, scoicile, melcii și tentaculele unei caracatițe care își ridică brațele peste valuri, spre Soare ....

Imaginea în mișcare, generată de AI ...

Ornamentele de la Cazino

Imagini vechi cu Cazinoul, unde se vede că la etajul 1 era o fereastră simetrică cu cea actuală, dinspre Acvariu, astfel încât, din salonul cel mare aveau o perspectivă largă spre orizont, spre răsărit.... cam ca în pictura mea 😀

https://www.revistatomis.ro/2024/04/07/cazinoul-din-constanta-early-years-ii/

60 x 90

Mărimea contează, orice s-ar spune! Un canvas mare și alb mi-a dat o stare de neliniște - ce fac eu acum? 

Încet, încet, m-am apucat de treabă. Creion, gumă, apoi vopsele acrilice, burețel, pensule și ...degete (uneori mai bune decât pensulele).

A ieșit așa!

Varianta în mișcare

Detalii

Etape de lucru (acum când le văd, mi se par horror :)

Modelaj în lut

  De la desen la pictură și apoi la modelaj în lut e o trecere lină, naturală. 

   La început a fost un șuvoi de apă firav, ascuns undeva sub niște stânci aspre și apăsătoare, ca niște ani grei, în umbra unor păduri dese, întunecate, pline de creaturi hidoase. Apoi, treptat, pe măsură ce s-au  îndepărtat de negură și de anii întunecați, apele au devenit mai puternice, mai sigure; au primit afluenți, ca niște încurajări din jur. 

  A apărut râul, ca un aflux de energii pozitive, care i-a surprins și i-a atras pe cei din jur. Pe mulți i-a făcut să se oprească și să stea pe malul apei, doar ca să își însenineze puțin clipele din vârtejul vieții. 

  Râul s-a dezvoltat, a căpătat încredere în forțele proprii și drumul lui a fost îndrumat de un profesor, un deschizător de orizonturi. Șerpuit la început, de acum are un traiect sigur, fără ezitări. Trecerea lui către (mai) mare este un spectacol.

Și astăzi puteți să îl vedeți cum se dezvoltă și cine știe, poate cu timpul se va transforma într-un fluviu de neoprit, în drumul lui către marea cea mare și eternă...

Tinerețe fără bătrânețe..... (original și varianta în mișcare generată de AI) 

Harap Alb

Ileana Cosânzeana

Drăgaica (original și varianta în mișcare generată de AI)

Ielele

Rochița rândunicii

Floare de hârtie

Alegorii

Minus zece

   Ultima lecție din anul asta, ultima lucrare (făcută la școală). Am lucrat din nou în ulei pe bază de apă, pe canvas negru, de 40x60 cm.

Tema a fost _ o amintire _.

  Amintirea mea e legată de iernile grele de demult, când în decembrie era ger, viscol și nămeți. Uneori se forma polei sticlos, la case erau  țurțuri mari și îngheța și marea. Erau temperaturi de minus zece grade sau chiar mai joase.

Ce să zic, era frumos, dacă nu îți păsa de ger :) 

  Așa că am început să pictez lucrarea "Minus zece - grade în aer sau metri sub apă". Țurțuri, ca niște tentacule de meduza sticloasa, se topesc, iar din picături se formează.....mici meduze, în abisul întunecat.  

O amintire, o fantezie, un vis de iarnă.  

Mulțumesc doamnei profesoare Lidia Elena Panait Dascălu!

Vedeți aici pictura în mișcare