Animale

     Desenasem mai multe portrete și mi-am dat seama că uneori e greu să împaci..... portretul cu aparținătorul. Ce, eu sunt așa de gras? Uite aici la nas, parcă mai trebuia ceva, nu știu cum, hm, ce zici? Aaaa, dar eu am părul mai altfel!

Și uite așa, m-am reprofilat pe....portrete de animale. Zic na, dacă desenez un cal breaz și nu-i fac pata exact așa cum o are el pe frunte, nu se supără :)

    Suricate, căprioare, bufnițe, cai. Mulți cai. Caii mei preferați pe care îi știam de mult, pe care îi hrăneam cu morcovi și zahăr, pe care am învățat să călăresc (pardon, echitație e termeul corect, nu călărie), care m-au ajutat să mă refac după perioade grele. Caii pe care i-am văzut de aproape, uneori de jos în sus, de la nivelul solului, că așa e la echitație - ”nu contează de câte ori cazi de pe cal, important e să urci din nou în șa”. 

    Mi-a plăcut foarte mult să desenez cai. Am avut o perioadă lungă în care nu aveam alt subiect. Am desenat din amintiri (știți jucăriile cu cai și cowboy de plastic de demult?), după pozele mele, după colecția de calendare cu cai, după imagini din filme. Eram suuuuper încântată! Îmi plăcea cum ies desenele în creion, dar nu prea aveam curaj să-i pictez. În perioada aia am încercat o singură dată să fac un cal verde. Da, da. Verde. Dar să nu credeți că l-am pictat pe pereți. Îmi păstrasem totuși o fărâmă de simț al realității :) 

Caii înseamnă libertate! 

Vedeți aici un montaj pe o muzică care se potrivește la fix!

După o perioadă mai lungă de încercări am reușit, în sfârșit, să pictez caii mei dragi.

Ei sunt: Șeic, Runa, Gloria, Norton, Incitato și Zorro.

Cât de dragi îmi sunt!