Cazinoul din Constanța

    Tema cazinoului a fost reluată de mulți pictori, de-a lungul anilor.  Au pictat clădirea din unghiuri diferite, în anotimpuri diferite, cu lumina zorilor sau în razele lunii, cu marea calmă sau în toiul furtunilor. Fiecare a avut o contribuție proprie la imaginea clădirii Art Nouveau, simbol al Constanței.

Și eu am mai pictat Cazinoul în perioada în care era o clădire abandonată - lucrarea

 Blue CaSEAno.

De data asta, însă, am aflat că în curând se va redechide Cazinoul după o perioadă în care s-au făcut renovări, așa că mi-am zis că e timpul pentru o nouă lucrare. Am găsit pe net imagini din șantier, cu noile ornamente de pe acoperiș și cele din interior. Ce frumuseți!

În imaginația mea, Cazinoul e mai mult decât o clădire - e o îmbinare între mare și simboluri - răsăritul, scoicile, melcii și tentaculele unei caracatițe care își ridică brațele peste valuri, spre Soare ....

Imaginea în mișcare, generată de AI ...

Ornamentele de la Cazino

Imagini vechi cu Cazinoul, unde se vede că la etajul 1 era o fereastră simetrică cu cea actuală, dinspre Acvariu, astfel încât, din salonul cel mare aveau o perspectivă largă spre orizont, spre răsărit.... cam ca în pictura mea 😀

https://www.revistatomis.ro/2024/04/07/cazinoul-din-constanta-early-years-ii/

Thalassa

 Când spirala alb-negru din minte se dezvoltă în sens negativ, ascultă natura. Așa vei reuși să inversezi sensul spiralei și vei simți energia pozitivă din jurul tău.

Acrilic 50x70cm 

Realism magic

  Cred că imaginația e unul dintre elementele importante în pictură. Admir talentul unui pictor realist, care redă cu precizie toate detaliile unui obiect, ale unui chip, dar cred că o pictură bună are nevoie de magie. 

Când mă opresc în fața unui tablou vreau ca el să îmi provoace imaginația, să mă facă să gândesc într-un  alt timp și spațiu. Prin imaginile cuprinse în ramă, să mă desprind de realitate, să continui în gând o poveste începută de pictor.

Realismul magic mă atrage. Nu e suprarealism și nici pictură abstractă.  E realitatea așa cum o văd cu ochii minții.  E magie!

Valul

 Sunt din Constanța, deci, printre temele mele preferate este marea, apa în general. Am făcut mai multe lucrări cu teme acvatice și tuburile mele de vopsea albastră se termină cel mai repede :)

Nu îmi place să pictez teme marine clasice, cu apus sau răsărit la mare, ci îmi aleg subiectele din imaginația mea. De exemplu, în acestă lucrare am personificat marea supărată, ca o tânără frumoasă pe care a supărat-o cineva, ceva....  Valul învolburat vorbește despre starea ei interioară.

Și totuși, cât de frumoasă e! 

Acrilic, 50 x 70 cm

Flăcări acvatice

 Lumea subacvatică mă fascinează. Albastrul cu nuanțe diferite creează o liniște interioară care e propice visării, imaginației.

Ați fost vreodată cu iahtul pe mare, printre insule stâncoase, de un alb strălucitor în bătaia razelor de soare?   Nici eu! 😁 Daar, mi-am imaginat că sunt pe mare și totuși am puterea să văd și sub apă. 

 Insula stâncoasă e de fapt o zeiță, o statuie imensă care a fost mândria unei cetăți antice. Cu muuulți ani în urmă, la picioarele statuii era forfota orașului, oamenii care construiau temple, înțelepții înconjurați de discipoli, teatrele în aer liber, portul cu corăbii.

Ea veghea asupra lor, protectoare și îi privea cu uimire, pentru că deși era o zeiță, admira și era surprinsă de tot ceea ce făceau oamenii. De altfel, ea era o creație a oamenilor, nu-i așa? 

Cu timpul, marea a înghițit tot orașul și trecutul a fost uitat, însă în zilele noastre, cei care au navigat în zonă când apa e liniștită și limpede, au povestit că au văzut chipul zeiței privind în jos, spre abis, cu uimire ....

Se crede că în abis este orașul antic și de acolo se ridică către suprafață, uneori, niște flăcări acvatice.

Furtuna din abis

   Subacvatic, liniște, enigme, arheologie submarină - astea erau subiectele mele preferate de la Teleenciclopedie. Toată copilăria am fost fană a emisiunii. Jean-Jeaques Cousteau era eroul meu! 

Scufundări nu  am făcut, însă am făcut filmări subacvatice cu niște mijloace rudimentare și am fost atât de mândră de mine! Bine, asta e o poveste mai lungă, poate altă dată vă povestesc...

În cadrele din filmările mele am surprins bancuri de peștișori, alge, nu mare lucru. Însă imaginația s-a pus în mișcare imediat. Cum ar fi fost dacă descopeream ruine antice, statui de marmură, urme ale unei civilizații înfloritoare? Hm..... ce frumos ar fi fost...

Se știe ca imaginația e cel mai bun mod de a călători oriunde în lumea reală și în ...fantezie, deci, la treabă!

O coală de 50 x 70 cm, pensule, acrilice, puțină apă la care se adaugă ceva magic și visul meu s-a împlinit!

Iată ce am descoperit în ”adâncuri”!

După o furtună în abis, zeița privește îndurerată ruinele templului și doar Pegas, înălțat pe soclul său, cu aripile întinse spre zbor, o poate consola - pe resturile civilizației antice, s-au înălțat generațiile care au urmat.

Meduzele plutind liniștite deasupra ”scenei”, fac legătura între trecut (abis) și prezent (suprafața apei).

  

Magic!

Meditație

 Când ești trist, când crezi că nu mai poți, când nu găsești soluții, relaxează-te! Stai și meditează, plutește într-un ocean de liniște și vei vedea că vei face miracole cu puterea gândului.

    E un sfat pe care l-am primit. Ca orice sfat nesolicitat, l-am pus într-o cutiuță din minte și l-am uitat acolo. Apoi, a venit momentul acela. Eram în situația în care nu găseam soluția, mă agitam și  nu era nicio ieșire la vedere. Și ce să vezi? Nu, nu am deschis cutiuța imediat, dar mi-am amintit de ea, era undeva în subconștient acel sfat. Și cum eram în situație de criză, totul a venit natural. 

Meditația m-a ajutat. Am simțit cum, cu puterea gândului, m-am ridicat din genunchi, mi-am reparat aripa frântă și, încet, mi-am reluat zborul, sus, tot mai sus!

Culori, stări, trăiri - partea 1

 După o pauză de aproximativ o lună,  am reînceput să pictez. Am folosit hârtie colorată de 50x70 cm și culori acrilice.

Fiecare culoare mi-a inspirat o stare. Fiecare stare m-a dus cu gândul la o imagine pe care am încercat să o pictez așa cum o vedeam cu ochii minții:)

Buuun! Să vă arăt ce a ieșit!

 Anxietate. 50x70. Acrilic.

Euforie. 50x70. Acrilic

Libertate. 50x70. Acrilic.

Nostalgie (pădure fosilizată). 50x70. Acrilic.

 

Mai am câteva planșe și multe multe idei.

Va urma...

Antidotul

 La școală am avut din nou o temă interesantă.  Am primit o fâșie de 21x6 cm decupata dintr-un desen mai mare, pe care nu îl știam. 

Se văd mâinile unui personaj care gătește ceva intr-o bucătărie. 

Bucățica asta de hârtie a fost începutul unui desen in tuș,  pe o hârtie 50x70 cm.

De aici, liber la imaginație! 

Ce sa fie? Un personaj cu mâini cam noduroase, uscate... hm....... o vrăjitoare!

   Deci o vrăjitoare la bucătărie, amesteca intr-o oală, fierbe ceva. Lângă aragaz sunt niște fructe/legume. Cred că sunt fructele răului, formate din "les fleurs du mal".

Încet, încet totul prinde contur. Răul trebuie anihilat, așa că povestea se derulează firesc și  imaginația e împletită cu amintirea poveștilor din copilărie.

Povestea, pe scurt, e cam așa:

   Când cineva iți vrea răul și iți "coace" ceva, e bine să nu răspunzi imediat. Analizează bine, filtrează totul și mai ales, păstrează-ți inima curată, pentru că doar așa, odată cu scurgerea timpului, vei obține antidotul la tot ce e negativ.

  În final, poți sa închini o cupă de fericire în cinstea tuturor! 

Detalii din desen

Se știe  că orice substanță creată în laborator pentru consumul uman, e testată pe șoareci. Aici vedeți un șoarece de laborator care gustă de bună voie seva fericirii :)

Happy end! 

P.S. totuși,  care e imaginea completă de la care am pornit? Cine gătește în bucătărie? 

Surpriză!

:)))

Mulțumesc doamnei profesoare Lidia Elena Panait Dascălu!

Negativ - pozitiv (partea a 2-a)

 In decembrie am vrut sa experimentez, să mă joc cu culori în alt mod decât o făcusem până atunci. 

  Mi-am adus aminte de filmele vechi pentru aparatele foto, pe care le developam cu muuulti ani în urmă, în niște recipiente de plastic speciale, în care erau soluții de developare. Apoi, filmele (negativele) erau puse la uscat pe sârmă cu cârlige, intr-o cameră întunecată.  Ultima etapa era transformarea din negativ în pozitiv, prin imprimarea pe hârtie fotografică, spălarea în alte soluții și tăierea cu o ghilotina specială. 

Pentru hârtie foto, să ne înțelegem:))

Se muncea mult pentru poze, pe atunci. Unde mai pui că pozele erau alb- negru.

  In sfârșit,  ideea e ca am gândit în culori negative și am pictat în așa fel încât la final să fac poze cu mobilul, pe care să le transform on line în culori inversate. 

Cam așa arată testarea culorilor pe care le-am folosit.

Asa am pictat Trandafirii Soarelui (i-am pictat cu albastru ca să obțin inversat galben)

Am pictat magnolii verzi-albastrui ca să obțin...roz.

Noaptea magnoliei

Marea galbenă și norii negri - invers este...

Nocturna marină 

A fost obositor să gândesc...pe dos,

Dar  a ieșit ceva inedit și frumos ;)

  

Un set de pensule speciale

  Am primit cadou de la niște admiratoare, un set de pensule mai speciale. Rimează:)))

  Ca să le folosesc la maxim într-o singură lucrare, m-am gândit la un subiect mai....altfel. Ceva cu multe texturi, cu multe linii drepte, ondulate, spiralate...

Am făcut o schiță în creion, apoi am transferat-o pe A3 și a doua zi am început să lucrez cu pensulele minune,  în culori acrilice.

Cam așa 

 Toate 6

Așa am pictat lucrarea "Blue  CaSEAno"

Mulțumesc pentru cadou!

Încă o rimă:)))

Minus zece

   Ultima lecție din anul asta, ultima lucrare (făcută la școală). Am lucrat din nou în ulei pe bază de apă, pe canvas negru, de 40x60 cm.

Tema a fost _ o amintire _.

  Amintirea mea e legată de iernile grele de demult, când în decembrie era ger, viscol și nămeți. Uneori se forma polei sticlos, la case erau  țurțuri mari și îngheța și marea. Erau temperaturi de minus zece grade sau chiar mai joase.

Ce să zic, era frumos, dacă nu îți păsa de ger :) 

  Așa că am început să pictez lucrarea "Minus zece - grade în aer sau metri sub apă". Țurțuri, ca niște tentacule de meduza sticloasa, se topesc, iar din picături se formează.....mici meduze, în abisul întunecat.  

O amintire, o fantezie, un vis de iarnă.  

Mulțumesc doamnei profesoare Lidia Elena Panait Dascălu!

Apa, apa

     Apa mării limpede, cu nuanțe albastru-turcoaz care se schimbă încet, cu valuri mici care se întind ușor către țărm.... Liniște, libertate! Un alt subiect bun pentru pictură. 

Bun, bun, dar  lumea asta e plină de peisaje marine, care mai de care. Cu răsăritul, cu apusul, cu valuri mari de furtună, cu stânci, cu faruri, cu pescăruși, cu bărci, cu corăbii, cu Cazinoul, cu ................. . Lumea s-a săturat de peisaje marine. Mai vin și eu să fac câteva ca să mă aflu în treabă.

Am pus pauză. Nu. Sau... dacă pictez ceva ar trebui să fie ceva nou, dintr-un unghi inedit. Ce n-a mai văzut Parisul :) 

M-am gândit așa: ce se dă și ce se cere.  Se dă apă de mare, cer și ceva nisip. Se cere o  pictură mai altfel. 

    Matematică nu știu, că poate o fi vreo formulă magică, ceva, așa că am luat-o pe calea pe care o știam. Adică ce am eu în memorie legat de mare. Păi, ultima dată când am fost la mare am făcut niște filmări sub apă. Buuun. Nu era apa foarte limpede, dar pot să rezolv asta din pensulă ;)

Așa am început. 

Meduzele se numesc Aurelia aurita. Ăsta e și numele picturii.

    Apoi am plusat. Am zis să fac niște picturi half-water. Jumătate din poză (pictură) e sub apă, jumătate e afară. E un efect foarte frumos. Am niște poze făcute așa și sunt inedite!

Ca să nu mă plictisesc am zis să pun un banc de pești și niște vestigii antice pe fundul mării. Resturi de oale, amfore, un opaiț spart. Importantă e și lumina. Lumina m-a dus cu gândul la opaiț, ca și cum lumina nu ar veni de la soare, ci din opaiț. E o lumină venită din adâncuri, către suprafață, ca un mesaj de la vechile generații către lumea de azi. Ceva de genul - sunteți atât de departe de noi........

Lumina din opaiț

    Am mărit adâncimea și am ajuns în abis. Imaginația e o mașinărie ușor de manevrat :)  Acolo am găsit ruinele unui oraș scufundat, cu coloane, bolte și o zonă centrală unde fusese statuia lui Pegas, fiul lui Poseidon. Bancuri de pești ”roiau” în orașul antic, printre coloanele de marmură și tufele de alge. Frig, întuneric. Doar către suprafața apei se zărește lumina soarelui. 

Hai să urcăm la suprafață, la aer și căldură!

Pegas în abis

Detalii tehnice. Picturile sunt cu guașe, pe carton pânzat cumpărat de la .....Lidl, nu de la China Mall :)

P.S. Cineva mi-a zis că picturile astea sunt prea..........mm.......... albastre :)