Cutia cu bomboane

     În perioada în care desenam portrete pe bandă rulantă, am primit o cerere de la un coleg. Să-l desenez pe fiul său, un băiat de 9 ani. Voia să-i facă un cadou de ziua de naștere. 

Nu mai desenasem copii, așa că a fost o nouă provocare pe care am acceptat-o cu bucurie. Aveam ceva experiență, a mers mai rapid decât în alte cazuri. La copii e mai ușor de desenat chipul, pentru că au trăsăturile mai regulate și sunt mai puține detalii decât la adulți.

Am reușit să fac ceva ce mi s-a părut ca fiind ok, un desen pe hârtie obișnuită, format A5, cu creion HB. L-am semnat, am pus data și apoi l-am pus într-o ramă gri, să se potrivească cu griul desenului. Era primul tablou făcut de mine! Bine, mai mult era un tablouaș. 

    Iar am stat cu emoții... Ce-o zice? Cum o să i se pară? Am predat ”opera de artă” colegului și am așteptat feedback-ul. 

    După puțin timp l-am primit. Era o cutie de bomboane :))) Cât de drăguuuț!!!!  Copilul fusese suuuper-încântat de portret, dar fiind un pic timid, nu mi-a mulțumit direct ci a preferat să trimită o cutie de bomboane aleasă special de el, cea mai frumoasă și cu cele mai bune bomboane pe care le mâncase el vreodată :) Colegul mi-a spus că a luat tablouașul la școală, să le arate și colegilor portretul :)

  Ce să mai zic...m-a emoționat întâmplarea asta și am păstrat ca amintire cutia de bomboane. 

    Acum, după câteva luni, am aflat că micul meu prieten s-a apucat să deseneze! Da, da! Desenează foarte bine. L-am încurajat și sper să aibă un profesor de desen care să aprecieze munca lui, să îl susțină și să îl îndrume, pentru că este foarte important asta pentru oricine e la început de drum, nu numai pentru un copil.

    Cândva o să-i fac o comandă micului artist. Să-mi deseneze portretul! :)