Cu câteva zile înainte de ninsoarea din oraș, neaua s-a așternut pe lucrarea mea din atelier.
Acrilic. 50x70cm
Se afișează postările cu eticheta peisaj. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta peisaj. Afișați toate postările
Cazinoul din Constanța
Tema cazinoului a fost reluată de mulți pictori, de-a lungul anilor. Au pictat clădirea din unghiuri diferite, în anotimpuri diferite, cu lumina zorilor sau în razele lunii, cu marea calmă sau în toiul furtunilor. Fiecare a avut o contribuție proprie la imaginea clădirii Art Nouveau, simbol al Constanței.
Și eu am mai pictat Cazinoul în perioada în care era o clădire abandonată - lucrarea
De data asta, însă, am aflat că în curând se va redechide Cazinoul după o perioadă în care s-au făcut renovări, așa că mi-am zis că e timpul pentru o nouă lucrare. Am găsit pe net imagini din șantier, cu noile ornamente de pe acoperiș și cele din interior. Ce frumuseți!
În imaginația mea, Cazinoul e mai mult decât o clădire - e o îmbinare între mare și simboluri - răsăritul, scoicile, melcii și tentaculele unei caracatițe care își ridică brațele peste valuri, spre Soare ....
Imaginea în mișcare, generată de AI ...
Ornamentele de la Cazino
Imagini vechi cu Cazinoul, unde se vede că la etajul 1 era o fereastră simetrică cu cea actuală, dinspre Acvariu, astfel încât, din salonul cel mare aveau o perspectivă largă spre orizont, spre răsărit.... cam ca în pictura mea 😀
Lacul Iacobdeal
Lacul Iacobdeal din Dobrogea, o încântare pentru fotografi și mai nou, pentru pictori ;)
https://turism-macin.ro/ro/obiective/lacul-iacobdeal/
Lucrarea de 50x70 cm acrilic pe canvas, în ultima zi de lucru, pe șevaletul din atelier
(Centrul Cultural Județean Constanța Teodor T. Burada, clasa Pictură, profesor Ioana Călinescu)
Detaliu cu monograma D O C și data
Cu această lucrare particip la expoziția ”Dobrogea, tărâm divin”, organizată de cu ocazia Zilei Dobrogei, la Centru Multicultural Educativ Jean Constantin, în perioada 17 - 24 noiembrie 2024.
Vă invit la vernisaj, duminică, 17 noiembrie la ora 15.00!
🎨 🌞 🎨
UPDATE 18.11.24
Imagini de la vernisaj
.jpeg)
.jpeg)
Nicolas e cel mai talentat și cel mai deștept nepoțel!
Aici artistul își prezintă opera, pentru că nu a mai găsit loc de expunere pe pereți :))
Titlul lucrării - ORAȘUL DOBROGEA
Mulțumesc familiei, prietenilor, colegilor de la școală și vizitatorilor pentru susținere și apreciere!
Să ne vedem cu bine la următorul vernisaj!
Nerăbdare
Se simte nerăbdarea în fiecare fir de iarbă, în fiecare frunză ....
Energia pământului reavăn străbate prin frunzele ruginii de astă iarnă.
În razele de soare, mestecenii își mijesc ochii și lăcrimează ușor.
Se simte în aer o mireasmă de verde... viu.
Acrilic 50 x 75 cm
Cupa vieții
- Să faci și tu o lucrare cu tema Toamna! Dacă o să avem expoziție în septembrie, să ai un tablou pe tema asta.
- Ok!
Toamna înseamnă ruginiul frunzelor. Plictisitor. Toamna e o fată roșcată care se plimbă prin pădurea ruginie. Banal. Toamna e maturitatea, cu înțelepciune, cu mulțumire dar și cu un strop de tristețe și îngrijorare. E o etapă frumoasă, caldă, a vieții.
Trăiește acum, bea din cupa vieții! Anotimpurile trec și Timpul se scurge la Infinit...
Acrilic 50 x 70cm
Realism magic
Cred că imaginația e unul dintre elementele importante în pictură. Admir talentul unui pictor realist, care redă cu precizie toate detaliile unui obiect, ale unui chip, dar cred că o pictură bună are nevoie de magie.
Când mă opresc în fața unui tablou vreau ca el să îmi provoace imaginația, să mă facă să gândesc într-un alt timp și spațiu. Prin imaginile cuprinse în ramă, să mă desprind de realitate, să continui în gând o poveste începută de pictor.
Realismul magic mă atrage. Nu e suprarealism și nici pictură abstractă. E realitatea așa cum o văd cu ochii minții. E magie!
Furtuna din abis
Subacvatic, liniște, enigme, arheologie submarină - astea erau subiectele mele preferate de la Teleenciclopedie. Toată copilăria am fost fană a emisiunii. Jean-Jeaques Cousteau era eroul meu!
Scufundări nu am făcut, însă am făcut filmări subacvatice cu niște mijloace rudimentare și am fost atât de mândră de mine! Bine, asta e o poveste mai lungă, poate altă dată vă povestesc...
În cadrele din filmările mele am surprins bancuri de peștișori, alge, nu mare lucru. Însă imaginația s-a pus în mișcare imediat. Cum ar fi fost dacă descopeream ruine antice, statui de marmură, urme ale unei civilizații înfloritoare? Hm..... ce frumos ar fi fost...
Se știe ca imaginația e cel mai bun mod de a călători oriunde în lumea reală și în ...fantezie, deci, la treabă!
O coală de 50 x 70 cm, pensule, acrilice, puțină apă la care se adaugă ceva magic și visul meu s-a împlinit!
Iată ce am descoperit în ”adâncuri”!
După o furtună în abis, zeița privește îndurerată ruinele templului și doar Pegas, înălțat pe soclul său, cu aripile întinse spre zbor, o poate consola - pe resturile civilizației antice, s-au înălțat generațiile care au urmat.
Meduzele plutind liniștite deasupra ”scenei”, fac legătura între trecut (abis) și prezent (suprafața apei).
Magic!
Culori, stări, trăiri - partea 1
După o pauză de aproximativ o lună, am reînceput să pictez. Am folosit hârtie colorată de 50x70 cm și culori acrilice.
Fiecare culoare mi-a inspirat o stare. Fiecare stare m-a dus cu gândul la o imagine pe care am încercat să o pictez așa cum o vedeam cu ochii minții:)
Buuun! Să vă arăt ce a ieșit!
Anxietate. 50x70. Acrilic.
Euforie. 50x70. Acrilic
Libertate. 50x70. Acrilic.
Nostalgie (pădure fosilizată). 50x70. Acrilic.
Mai am câteva planșe și multe multe idei.
Va urma...
Negativ - pozitiv (partea a 2-a)
In decembrie am vrut sa experimentez, să mă joc cu culori în alt mod decât o făcusem până atunci.
Mi-am adus aminte de filmele vechi pentru aparatele foto, pe care le developam cu muuulti ani în urmă, în niște recipiente de plastic speciale, în care erau soluții de developare. Apoi, filmele (negativele) erau puse la uscat pe sârmă cu cârlige, intr-o cameră întunecată. Ultima etapa era transformarea din negativ în pozitiv, prin imprimarea pe hârtie fotografică, spălarea în alte soluții și tăierea cu o ghilotina specială.
Pentru hârtie foto, să ne înțelegem:))
Se muncea mult pentru poze, pe atunci. Unde mai pui că pozele erau alb- negru.
In sfârșit, ideea e ca am gândit în culori negative și am pictat în așa fel încât la final să fac poze cu mobilul, pe care să le transform on line în culori inversate.
Cam așa arată testarea culorilor pe care le-am folosit.
Asa am pictat Trandafirii Soarelui (i-am pictat cu albastru ca să obțin inversat galben)
Am pictat magnolii verzi-albastrui ca să obțin...roz.
Noaptea magnoliei
Marea galbenă și norii negri - invers este...
Nocturna marină
Dar a ieșit ceva inedit și frumos ;)
Interpretare dupa Renoir
Am avut de ales între Renoir, Lautrec, Grigorescu sau Ghenie.
Am ales Monet :))
E vorba despre lucrarea lui Renoir, "Monet pictând în grădina sa de la Argenteuil". Frumoasă grădina, plină de flori de primăvară, avand în fundal, în contrast cu florile, niște aglomerări de acoperișuri de case vechi.
Am încercat și eu o reinterpretare, în nuanțe mai pastelate. Am lucrat pe pânză 50x70 cm cu culori Cobra _ culori de ulei solubile în apă.
E ceva mai nou pe piață dar îmi plac foarte mult. Spre deosebire de cele clasice, se pot dilua cu apă și la final pensulele nu se mai spală cu solvenți (terebentina), ci cu apă și săpun.
Au aceleași calități ca ale culorilor clasice de ulei și în plus, au marele avantaj că se spală rapid (chiar și de pe haine) și scapi de mirosul solventilor clasici.
Preț? 20 lei un tub. Mediu spre ieftin. Depinde cu ce compari.
Mediul de diluție Cobra e un ulei...solubil în apă.
Secretul e un adaos, un emulsifiant. Nu pot să vă explic în detaliu. E ceva mai complicat decât chimia din școală:)
Dar să vă prezint, pe etape, rezultatul muncii de 2 zile, aproximativ 9 ore.
Hm, parcă aici mai e de pus ceva...
Gata! Asta e.
Acum a rămas în atelier, pe șevalet, să se usuce.
Au-revoire Renoir!
Cezanne și eu
În prima zi de cursuri de pictură am desenat cu creionul HB o sticlă, o sferă și un con, pe hârtie A4. Să măsori proporțiile cu creionul, cu mâna întinsă, cu un ochi închis, apoi să desenezi obiectul, să-l hașurezi la unghi de 45 de grade, apoi să faci și hașura pe formă și la sfârșit umbrele obiectelor - iată un exercițiu util pentru începători sau avansați.
Însă, în a doua sedință am trecut la pictură. Așa da! Am avut și o temă foarte interesantă - să facem o interpretare după o pictură celebră, la alegere, dintre cele care ne-au fost prezentate la începutul cursului.
Am ales un peisaj de Cezanne. Unul dintre celebrele lui peisaje cu muntele Saint-Victoire. M-au atras culorile (multe nuanțe de verde și galben) și modul în care se vede muntele și localitatea din vale, încadrate de ramurile unor copaci (mai târziu am aflat că sunt pini).
Șevaletul de lemn era impresionant, înalt, masiv, prea mare pentru mine. Parcă eram un copil mic care se încălțase cu pantofii mamei :)) Am ales un scaun mai înalt și m-am cocoțat pe el, cu grijă să nu mă dezechilibrez. Of! În sfârșit, mă instalasem la ”locul de muncă”. Hârtia 50 x 70 cm era fixată pe placajul de lemn, aveam și culorile acrilice lângă mine, pensulele, paharul cu apă, o placă de faianță pentru amestecul culorilor. Puteam să încep.
Daaar, uitasem să iau creionul și guma pentru schița care trebuie făcută la început. Offf! Mă rog, până la urmă am reușit să mă apuc de treabă (între timp am aflat cum se reglează un șevalet pe înalțime).
După prima ședință de vreo 5 ore, ”opera” mea arăta cam așa. Vedeți și imaginea de referință fixată sus pe șevalet.
Așa de rău mi-a părut că s-a terminat ședința și am lăsat acolo pictura neterminată... O săptămână am stat ca pe ace. La a doua ședință am reluat pictura dar mi s-a părut că nu mai era deloc ok. Prea mult verde, prea mult albastru :) Am refăcut zonele pe care le pictasem deja dar nu am avansat prea mult. Zonele albe mă stresau maxim - are prea multă hârtie goală.....
De data asta nu am mai avut puterea să las la școală pictura, așa că am luat-o acasă. Era încă umedă, așa că am pliat-o ușor și am plecat pe stradă cu ditamai hârtia. Bine că nu ploua :)) Uite așa Cezanne (interpretarea mea a picturii lui) s-a plimbat prin Constanța cu CT Bus pe linia cu 42!
Acasă am ajuns cu bine și chiar de a doua zi m-am apucat de treabă. Încă 5 ore și în sfârșit, am terminat!
A ieșit binișor. Alții au zis că pictura e extraordinară, că e aproape o reproducere a picturii originale. Ei bine, nu e chiar așa. Nu mi-a plăcut cum a pictat Cezanne zona cu parcele, așa că am modificat ca să-mi fie pe plac. Am făcut parcele mai mari și am folosit un galben mai luminos, pentru că mi-am imaginat că acolo ar fi niște culturi de rapiță în lumina puternică a soarelui, care contrastează puternic cu ramurile întunecate ale pinului din prim-plan.
Speram să pot expune prima mea pictură de dimensiuni 50 x 70, dar până acum nu am găsit o soluție într-un spațiu fizic.
Noroc cu netul!
:)))
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)