Venus - natură moartă (?)

 

Acrilic. 59x70 cm

A început școala!

 Anul II la secția Pictură începe cu o lecție de .... grafică  ✏

Mâna

     Mâna e cel mai greu de desenat - mi-au zis la școală. Pentru început trebuie să desenezi mâna de lemn din atelier, doar așa vei reuși să desenezi o mână reală, mai târziu. Uite, mâna de lemn are articulații mobile, degetele se mișcă și poți să o așezi pe bancă în diferite poziții ca să te obișnuiești cu forma, să vezi care sunt proporțiile. Eheee, e greu.....   Mda, ok.  Am făcut o schiță în atelier, apoi m-am gândit că mâinii de lemn i-ar sta bine într-o compoziție. 

    Mă gândeam că de ani de zile, mâna de lemn a fost folosită de elevi ca model și s-au făcut zeci de schițe, mai bune, mai.. stângace. Asistând la atâtea lecții de desen, a învățat și ea să deseneze.

    Într-o seară, după premiera filmului Familia Addams, nu se știe cum, în atelier a ajuns Mâna. Era momentul pe care îl aștepta de ani de zile mâna de lemn. Au băut palma și s-au apucat de treabă. Una era model, cealaltă artist.

Între timp se înnoptase, se adunau norii, începea o furtună puternică și singura sursă de lumină erau fulgerele. Le genera chiar Mâna când pocnea din degete!  

Pe fundal se auzea muzica de film .....    🎶   🎵    🎵  

Tehnică mixtă. 50 x 70 cm

P.S. Între timp, am luat o pauză de un an de la școala de pictură...

Domnul profesor Theodor Aman (partea a 3-a)

 Cireșe de mai și un păhărel cu amaretto. Hmm...ce frumusețe! Culorile luminoase și luciul cireșelor culese în grabă cu frunze cu tot din copacul din fața casei, sunt puse în evidență prin contrastul cu draperia de catifea din fundal.

  Aman vedea partea frumoasă a vieții în fiecare zi, oriunde și pictând momentele acelea, a reușit să le facă nemuritoare, să le transmită frumusețea peste sute de ani!

Cireșe de mai, proaspăt culese. Era luna mai a anului 1889. 

Suntem în 2023 și e luna mai. Nu vă e poftă de cireșe? 

Reproducere după Theodor Aman.

Tehnica mixtă- acrilic și ulei. 23 x 46 cm.

Imagini din cele 2 zile de lucru.

Hush, hush

   După pictură, la școală a urmat o temă de grafică. Ni s-a cerut să desenăm în creion o compoziție - natură moartă - o sticlă, un ceainic, un cub, o sferă și o tărtăcuță.   

    Am avut nevoie de o planșă 50 x 70 cm, un creioan HB, ascuțitoare, gumă plastică (e ca o plastilină și șterge delicat, fără să facă ”fărămituri”) și...multă, multă răbdare. 

    Umbrele sunt incerte pentru  că avem lumina de neon combinată cu lumina naturală slabă, de la ora 14.30, într-o zi cu cer înnorat.

Acum am pus în aplicare lecțiile cu măsuratul de la distanță cu creionul, cu mâna întinsă. Încet, obiectele prindeau contur, fiecare dintre ele mai mult sau mai puțin asemănătoare cu cele din realitate. Acum, că aveam conturul, am început hașurarea ușoară a întregii planșe (rețineți 50 x 70 cm!).

    Apoi, pe fiecare obiect am făcut ...hașuri egale, mai fine sau mai accentuate, în funcție de textură, de sursa de lumină, de ......răbdare. E un exercițiu util dar în mod sigur nu e un exercițiu plăcut. Am stat la tema asta mai multe ore. Am luat-o acasă să o termin, așa cum îl luasem și pe Cezanne (adică cu autobuzul 42 :))) 

    Acasă am șters, am corectat, am hașurat, am modificat și iar am hașurat, am lasat-o de-o parte seara și am privit-o cu ochi critici de dimineață. Hmmm, nu era bine. Sticla era prea...nu-știu-cum. Ceainicul, ce să mai zic, era ... de-a dreptul :))

    Când am stabilit că e gata, i-am făcut o poză să am ca dovadă a .......răbdării mele. 

Iată câtă răbdare am avut!

P.S. Următoarea temă a fost ......hașura, dar cu tuș. Când crezi că nu mai poți, să știi că de fapt, mai poți un pic! ;)