Atât de mult mi-a plăcut să desenez cu tocul de sticlă, încât m-am hotărât să fac un desen in tuș, numai cu puncte., fără linii, fără hașuri. Tema - un nud.
Nu mai desenasem niciodată nuduri, dar totul are un început. Am căutat pe net modele. Mi-a plăcut o fotografie alb-negru. Cu greu distingeai trăsăturile sau formele. Era doar o siluetă în umbră. Era tot ce-mi trebuia.
Am făcut o schiță în creion, pornind de la poza model, am pus o pălărie am desenat trăsăturile și formele, apoi m-am declarat mulțumită. Am denumit schița Voaleta".
Cineva mi-a spus că personajul are o eleganță aparte dată de poziția mâinilor. Alții au spus că voaleta îi dă un aer retro și că personajul pare desprins dintr-un film de epocă.
Eram încântată de desen, așa că m-am hotărât să fac nudul pe hârtie format A3, cu tuș și cu tocul de sticlă. Am început să fac un contur fin al corpului și când am ajuns în zona capului, am desenat craniul, ca să poziționez pălăria în mod corect.
Așa cum era, femeia fără păr mi-a amintit de o perioada grea din trecut. Brusc, totul s-a transformat radical. Nu mai era o femeie cu o eleganță aparte ascunsă în spatele voaletei, ci era o învingătoare, cu corpul brăzdat de cicatrici, fără păr, cu cearcăne dar cu o frumusețe interioară care iradia.
Era un simbol.
Am desenat cu ochii în lacrimi cu gândul la anii trecuți și cu recunoștință pentru ziua de azi. Când am terminat, am postat pe fb, pe grupuri private de sprijin pentru noi, cele trecute prin ....multe.
Am primit sute de aprecieri, multe dintre femei mi-au mulțumit, m-au felicitat pentru că s-au identificat cu desenul meu.
Minunat desen! Seamănă și cu mine!
Mulțumim! E portretul nostru, a celor care trecem prin lupta asta!
Minunat! Plin de emoție.
Așa este. L-am desenat cu emoție....și asta s-a văzut. E o mulțumire sufleteasca foarte mare pentru mine că am putut să ofer tuturor celor greu încercate, un simbol al luptei lor.