O nouă sculptură, un alt simbol. Un chip feminin înconjurat de frunze, prin care se simte seva tinereții urcând prin nervuri, ca o aură a vieții...
Nervuri
De la modelaj 2D la modelaj 3D
Îmi place să cred că de la modelaj în lut până la sculptura unui cap (sau modelaj 3D) a fost o încercare trecută cu brio. Cel puțin așa mi-au dat de înțeles reacțiile primite de la cei care urmăresc munca mea.
La început a fost curiozitatea, apoi au venit îndoielile, neliniștea. Pot eu să fac asta? Dacă stric totul? Ce am să fac dacă nu îmi iese așa cum vreau?
Apoi am luat-o metodic. Ca să pot să trec de la etapa modelajului în lut (pasta de modelaj, mai exact) la crearea unei lucrări 3D (un cap de fată) am avut nevoie de îndrumare, de un profesor. Am apelat din nou la proful You Tube :). Am urmărit tutoriale, am văzut tot felul de postări, tot felul de stiluri de lucru și mi-am luat notițe. Am cumpărat toate materialele necesare și.....am făcut o pauză de o săptamână. 😅
Simțeam că nu este timpul, încă.
Nu vă zic că nopțile nu erau nopți, zilele treceau parcă fără rost. Ceva era acolo, în gândurile mele și nu mă lăsa să trăiesc liniștită; erau frământările de dinaintea unei creații.
Într-un final, am făcut o recapitulare la tot ce învățasem, am vizualizat fiecare etapă de lucru și a doua zi, am început să lucrez la marele proiect. Acum e acum.... Dacă stric tot materialul, asta e! Dacă iese bine, sunt tare!
Vineri câteva ore, am pregătit suportul (baza cu axul și materialul de umplutură din jur) și am pus materialul (pasta de modelaj), ca să dau forma unui cap - formele primare, așa zicea un prof pe You Tube. Apoi, sâmbătă, am modelat trăsăturile, așa cum eram obișnuită de la lucrările pe care le făcusem deja (vedeți postarea anterioară).
Greu. Pasta de modelaj se usucă la aer, așa că lucram într-o parte dar trebuia să acopăr restul lucrării cu folie de plastic, să nu se usuce. Trebuie să lucrezi repede la nas, ca să poți să treci mai departe, la gură și tot așa... Am lucrat în etape, de 2- 3 ore. La sfârșitul zilei era gata!
Nu e exact așa cum mi-am dorit, nu e cea mai frumoasă lucrare de genul ăsta, dar ce bucurie mi-a adus! Mai trecusem o încercare, mai urcasem o treaptă! Adusesem la lumină frământările mele din ultima perioadă.
De fapt așa se numește lucrarea, Frământări.
Modelaj în lut
De la desen la pictură și apoi la modelaj în lut e o trecere lină, naturală.
La început a fost un șuvoi de apă firav, ascuns undeva sub niște stânci aspre și apăsătoare, ca niște ani grei, în umbra unor păduri dese, întunecate, pline de creaturi hidoase. Apoi, treptat, pe măsură ce s-au îndepărtat de negură și de anii întunecați, apele au devenit mai puternice, mai sigure; au primit afluenți, ca niște încurajări din jur.
A apărut râul, ca un aflux de energii pozitive, care i-a surprins și i-a atras pe cei din jur. Pe mulți i-a făcut să se oprească și să stea pe malul apei, doar ca să își însenineze puțin clipele din vârtejul vieții.
Râul s-a dezvoltat, a căpătat încredere în forțele proprii și drumul lui a fost îndrumat de un profesor, un deschizător de orizonturi. Șerpuit la început, de acum are un traiect sigur, fără ezitări. Trecerea lui către (mai) mare este un spectacol.
Și astăzi puteți să îl vedeți cum se dezvoltă și cine știe, poate cu timpul se va transforma într-un fluviu de neoprit, în drumul lui către marea cea mare și eternă...
Tinerețe fără bătrânețe..... (original și varianta în mișcare generată de AI)
.jpeg)
Harap Alb
Ileana Cosânzeana
.jpeg)
Drăgaica (original și varianta în mișcare generată de AI)
.jpeg)
Rochița rândunicii
Floare de hârtie
Alegorii
Încă un nasture.....
- Ți-am adus o cutie de bomboane fine de ciocolată! Cu pisici :)
- Doar atât?!
Vedeți urmarea în filmul B.D. în acțiune.
Nerăbdare
Se simte nerăbdarea în fiecare fir de iarbă, în fiecare frunză ....
Energia pământului reavăn străbate prin frunzele ruginii de astă iarnă.
În razele de soare, mestecenii își mijesc ochii și lăcrimează ușor.
Se simte în aer o mireasmă de verde... viu.
Acrilic 50 x 75 cm
Visul
Suntem aici acum, dar putem fi oricând altceva,
Visez că sunt tot eu dar altcumva, altundeva.
Visez că sunt tot eu dar altcumva, altundeva.
Întind mâinile în somn, caut să ating faptura.
Încerc să pipăi ușor profilul, să simt textura.
În jur e o lumină fină, delicată, care naște umbre colorate;
Se ivesc nuanțe, se ating, se despart și se nasc altele noi, vibrante!
Cu ochii mari, mă uit atent la mine și nu mă recunosc.
E cam ciudată oglindirea, dar îmi place acest joc!
Cred că m-aș putea transforma în femeie într-o viață viitoare,
Însă acum, aici, insectă efemeră, sunt o călugăriță visătoare...
Ulei. 50x65 cm
Metamorfoză vegetală
În ce an ori timp suntem acum?
Nici anotimpul nu știu să-l spun.
Nici anotimpul nu știu să-l spun.
În grădina de gheață frumos aranjată, e haos, e mirare,
O energie nouă ca un răsărit cald, apare în zare.
Simt toate o căldură și se trezesc din amorțire.
Flori mari și pure, cu petale sidefii de gheață,
Se topesc în lacrimi. E o nouă viață.
Curioasă metamorfoză vegetală!
Lecție nescrisă de biologie celulară.
De acum totul e schimbare iar florile reci vor rămâne într-un jurnal,
Presate între paginile vieții, o amintire dragă până la final.
Pictură în ulei. 50x65 cm.
In grădina de ciulini
Când viața îți oferă ciulini, așteaptă să înflorească, ca să te bucuri de frumusețea lor!
Ulei. 50x65 cm
Thalassa
Când spirala alb-negru din minte se dezvoltă în sens negativ, ascultă natura. Așa vei reuși să inversezi sensul spiralei și vei simți energia pozitivă din jurul tău.
Acrilic 50x70cm
În dizgrație
Într-o chilie dintr-o mănăstire trăiește o tânără castelana izgonita de la Curte, pentru că aflase de un complot și încercase să-i anunțe pe aliați.
Din păcate, răul a învins. Ei i-au luat titlul și libertatea. Insă nu au știut că pentru spiritul liber și frumusețea interioară nu există gratii.
Acrilic 50x70cm
Noroc
O vază într-o seră? Ciudat. De ce să ai flori tăiate puse în vază, când ele cresc frumos de jur împrejur, în seră?
De fapt, vaza e goală și în funcție de unghiul din care o privești, pare că e plină cu diferite plante din jur. Te uiți din stânga și ți se pare că în vază sunt plantele cu tulpini ondulate, din ghiveciul din spate. Te așezi cu doi pași mai la dreapta, acum vaza pare că ar avea în ea planta cățărătoare. E doar o iluzie optică.
Tot așa e și în viață. Privești un om în diferite ipostaze și ți se pare că e frumos, plin de tot felul de calități. Abia când vaza se sparge (de obicei după o ceartă), poți să te consideri norocos. Descoperi adevărul. Vaza era goală și toată frumusețea și valoarea erau împrumutate din jur.
Aruncă cioburile și bucură-te de frumusețea vieții, înconjurat de verde, în sera ta!
A! Mai e ceva. Nu da vina pe pisică:)!
Acrilic. 50x70cm
Secretul
Regele Cel Înțelept, regina Imaculata și cavalerul Loial care a pierit în luptă, apărând țara și pe regi.
Din Neant vin azi la tine ca o lumină colorată.
Nu am liniște, știi bine că sunt vinovată.Un capriciu al inimii mele i-a provocat furia nebună.
Cât de subțiri erau pereții camerei de tortură ...
Anii au trecut pe rând ca un coșmar.
Eram la brațul Lui, dar tu trecusei un hotar...
Apoi a avut grijă să se uite totul.
Istoria rescrisă i-a răsplătit efortul.
Astăzi suntem toți trei eroi în cărți,
Adevărul îl știm și nu ai cum să mă ierți.
La neodihnă veșnică m-am condamnat,
Mă întorc la tine zi de zi, lumină printr-un geam colorat.
Mâna
Mâna e cel mai greu de desenat - mi-au zis la școală. Pentru început trebuie să desenezi mâna de lemn din atelier, doar așa vei reuși să desenezi o mână reală, mai târziu. Uite, mâna de lemn are articulații mobile, degetele se mișcă și poți să o așezi pe bancă în diferite poziții ca să te obișnuiești cu forma, să vezi care sunt proporțiile. Eheee, e greu..... Mda, ok. Am făcut o schiță în atelier, apoi m-am gândit că mâinii de lemn i-ar sta bine într-o compoziție.
Mă gândeam că de ani de zile, mâna de lemn a fost folosită de elevi ca model și s-au făcut zeci de schițe, mai bune, mai.. stângace. Asistând la atâtea lecții de desen, a învățat și ea să deseneze.
Într-o seară, după premiera filmului Familia Addams, nu se știe cum, în atelier a ajuns Mâna. Era momentul pe care îl aștepta de ani de zile mâna de lemn. Au băut palma și s-au apucat de treabă. Una era model, cealaltă artist.
Între timp se înnoptase, se adunau norii, începea o furtună puternică și singura sursă de lumină erau fulgerele. Le genera chiar Mâna când pocnea din degete!
Pe fundal se auzea muzica de film ..... 🎶 🎵 🎵
Tehnică mixtă. 50 x 70 cm
P.S. Între timp, am luat o pauză de un an de la școala de pictură...
Gândurile mele
Culori vii, luminoase, aranjate ca un puzzle, fragmente de vitralii care transformă lumina albă neutră, în culorile optimismului.
Totul e în zbor, într-o mișcare de rotație, spiralat, un helix imaginar, ca semințele înaripate ale copacilor, toamna.
...din loc în loc, printre spirele de lumină colorată, apar nuanțele reci de gri...
Acrilic 50x70cm
Dans la bară
Mai nou, dansul la bară e probă olimpică. Până de curând nu se recunoștea ca sport acest "dans erotic", dar și acum mulți zâmbesc cu subînțeles când aud de așa ceva.
- Ce, noi nu știm ce-i aia? Păi ultima dată când am fost într-un club de striptease, fetele de acolo au făcut un show.....
Show erotic sau sport? E un fel de balans între alb și negru. Parcă înclină mai mult spre alb...
Acrilic 50x70cm
Ina
Îmi plac sporturile în care se combină eleganța și forța, admir efortul îmbinat cu grația.
De pildă, patinajul artistic. E o plutire în pași de dans pe un portativ imaginar. Atât de grațios și totuși, în spatele fiecărui moment artistic sunt ani de muncă, de renunțări, de antrenamente grele, de îndoieli.
Urmăresc concursurile de patinaj la TV și pe ritmul muzicii totul pare atât de ușor, de parcă îmi vine să mă ridic de pe canapea și să fac un dublu axel cu aterizare pe un picior :) Însă, imediat îmi aduc aminte de ultima iarnă în care am căzut pe gheață când mergeam ca un pinguin, cu maaare atenție să nu cumva să alunec :))
Până când voi învața să patinez, m-am gândit să pictez o patinatoare care execută figura Ina Bauer.
Acrilic, 50x70cm
Che sera, sera!
Cald. E normal, e august. Dar parcă an de an e din ce în ce mai cald. Incendii cumplite. Orașe fierbinți. Flăcări și Scrum .... Efectul de seră.
E nevoie de o soluție, de o idee salvatoare (să se aprindă becul), pentru că Pământul e în derivă....
Vi se pare un text prea dramatic? Credeți că am citat-o pe Greta? :)
Să vă explic. Ideea cu sera mi-a venit după ce, zilele trecute, am intrat într-o seră pe la amiază. Nu am rezistat mai mult de un minut la aproximativ 50 de grade. :)
Apoi, imaginea reală din seră împreună cu imaginile incendiilor de păduri de la știri și cu codul portocaliu de caniculă s-au metamorfozat în mintea mea și am pictat Che sera, sera!
Acrilic 50 x 70cm
Cupa vieții
- Să faci și tu o lucrare cu tema Toamna! Dacă o să avem expoziție în septembrie, să ai un tablou pe tema asta.
- Ok!
Toamna înseamnă ruginiul frunzelor. Plictisitor. Toamna e o fată roșcată care se plimbă prin pădurea ruginie. Banal. Toamna e maturitatea, cu înțelepciune, cu mulțumire dar și cu un strop de tristețe și îngrijorare. E o etapă frumoasă, caldă, a vieții.
Trăiește acum, bea din cupa vieții! Anotimpurile trec și Timpul se scurge la Infinit...
Acrilic 50 x 70cm
Sfânta Maria
Am aflat că se fac expoziții de pictură cu tema Regalitatea, cu ocazia zilei de 15 august - Sf. Maria.
Nu particip la expoziție dar am considerat că e o ocazie bună de a picta ceva pe tema asta. Portretul reginei Maria cu coroană mi s-a părut banal, festivist. Am încercat să fac o pictură în care să surprind femeia cochetă, puternică, la vârste diferite, înconjurată de crini, florile ei preferate.
Realism magic
Cred că imaginația e unul dintre elementele importante în pictură. Admir talentul unui pictor realist, care redă cu precizie toate detaliile unui obiect, ale unui chip, dar cred că o pictură bună are nevoie de magie.
Când mă opresc în fața unui tablou vreau ca el să îmi provoace imaginația, să mă facă să gândesc într-un alt timp și spațiu. Prin imaginile cuprinse în ramă, să mă desprind de realitate, să continui în gând o poveste începută de pictor.
Realismul magic mă atrage. Nu e suprarealism și nici pictură abstractă. E realitatea așa cum o văd cu ochii minții. E magie!
Caii
Trei cai, personaje principale în trei povești. Caii sunt metaforă, semnificație, energie pozitivă ...
Despărțirea de trecut
Trecutul e un castelul de nisip, povestea de dragoste lăsată în urmă fără regrete. Sentimentele au rămas acolo, într-una din camerele reci, departe, în ceață.
E o nouă zi, un nou început cu lumina caldă din zori. Cu încredere, cu eleganță și hotărâre, spre alte zări!
Enigma
Femeia puternică cu gândurile ei neînțelese, complexe, într-o continuă mișcare, roz cu nuanțe de gri. O enigmă...
Abdicarea
Fugi! Renunță la convenții, la tot ce e fals și inutil! Abdică acum! Călare fără șa și fără frâu, desculță, cu părul în vânt.
În galop întreaga ființă se descompune în particule de neant, de libertate!Valul
Sunt din Constanța, deci, printre temele mele preferate este marea, apa în general. Am făcut mai multe lucrări cu teme acvatice și tuburile mele de vopsea albastră se termină cel mai repede :)
Nu îmi place să pictez teme marine clasice, cu apus sau răsărit la mare, ci îmi aleg subiectele din imaginația mea. De exemplu, în acestă lucrare am personificat marea supărată, ca o tânără frumoasă pe care a supărat-o cineva, ceva.... Valul învolburat vorbește despre starea ei interioară.
Și totuși, cât de frumoasă e!
Acrilic, 50 x 70 cm
Titlul?
Uneori pictez imaginea pe care o am în minte, pe care am creat-o prin transformarea unor idei (puține dar bune 😀).
Nu-mi iese chiar ce am visat, dar mă străduiesc să lucrez cât mai bine. La sfârșit aleg titlul lucrării pentru că îmi place să se știe la ce m-am gândit când am lucrat. Unii spun că nu ar fi cel mai bine așa. Că ar fi de preferat ca privitorul să își imagineze ce reprezintă lucrarea. Mai știți clasica întrebare din școală, de la limba română - ce a vrut să spună autorul? 😀😀😀 Răspunsul era de obicei (în șoaptă) - ”de unde să știu eu?” 😂😂😂 Cam așa e și cu pictura.
Bun, deci eu nu sunt adepta acestei variante, așa că mă gândesc (mult) și aleg un titlu. Sunt și zile în care nu găsesc ceva cu noimă și atunci apelez la prieteni. Cei reali și cei de pe grupurile de pictură de pe fb.
Așa am făcut și de data asta. Am pictat o tânără care sculptează chipul lui Zeus și pe parcurs, ea devine una cu sculptura ei. E un contrast mare între Zeu și Om, între generații, între genuri și cu toate astea, e o energie care se transferă de la unul la altul. Prin creația ei, tânăra se re-creează.
Ce titlu are? Păi am primit mai multe propuneri: ”Pygmalion pe dos”, ”Femeia”, ”Antic ultramarin”, ”Oglinda sufletului”, ”Rock you/rock myself/become a rock”, ”Devenire”, ”Alter ego”, ”Metamorfoză”, ”Comuniune”, "Becoming me", "Symbiotic", "Sublimare".
Oricare dintre ele ar putea fi titlul lucrării, pentru că descriu foarte bine ideea de la care am pornit.
Prin propunerile făcute, fiecare dintre voi ați devenit coautor la acestă lucrare, așa încât ”ce a vrut să spună autorul” s-a transformat din întrebare în enunț.
Flăcări acvatice
Lumea subacvatică mă fascinează. Albastrul cu nuanțe diferite creează o liniște interioară care e propice visării, imaginației.
Ați fost vreodată cu iahtul pe mare, printre insule stâncoase, de un alb strălucitor în bătaia razelor de soare? Nici eu! 😁 Daar, mi-am imaginat că sunt pe mare și totuși am puterea să văd și sub apă.
Insula stâncoasă e de fapt o zeiță, o statuie imensă care a fost mândria unei cetăți antice. Cu muuulți ani în urmă, la picioarele statuii era forfota orașului, oamenii care construiau temple, înțelepții înconjurați de discipoli, teatrele în aer liber, portul cu corăbii.
Ea veghea asupra lor, protectoare și îi privea cu uimire, pentru că deși era o zeiță, admira și era surprinsă de tot ceea ce făceau oamenii. De altfel, ea era o creație a oamenilor, nu-i așa?
Cu timpul, marea a înghițit tot orașul și trecutul a fost uitat, însă în zilele noastre, cei care au navigat în zonă când apa e liniștită și limpede, au povestit că au văzut chipul zeiței privind în jos, spre abis, cu uimire ....
Se crede că în abis este orașul antic și de acolo se ridică către suprafață, uneori, niște flăcări acvatice.
Furtuna din abis
Subacvatic, liniște, enigme, arheologie submarină - astea erau subiectele mele preferate de la Teleenciclopedie. Toată copilăria am fost fană a emisiunii. Jean-Jeaques Cousteau era eroul meu!
Scufundări nu am făcut, însă am făcut filmări subacvatice cu niște mijloace rudimentare și am fost atât de mândră de mine! Bine, asta e o poveste mai lungă, poate altă dată vă povestesc...
În cadrele din filmările mele am surprins bancuri de peștișori, alge, nu mare lucru. Însă imaginația s-a pus în mișcare imediat. Cum ar fi fost dacă descopeream ruine antice, statui de marmură, urme ale unei civilizații înfloritoare? Hm..... ce frumos ar fi fost...
Se știe ca imaginația e cel mai bun mod de a călători oriunde în lumea reală și în ...fantezie, deci, la treabă!
O coală de 50 x 70 cm, pensule, acrilice, puțină apă la care se adaugă ceva magic și visul meu s-a împlinit!
Iată ce am descoperit în ”adâncuri”!
După o furtună în abis, zeița privește îndurerată ruinele templului și doar Pegas, înălțat pe soclul său, cu aripile întinse spre zbor, o poate consola - pe resturile civilizației antice, s-au înălțat generațiile care au urmat.
Meduzele plutind liniștite deasupra ”scenei”, fac legătura între trecut (abis) și prezent (suprafața apei).
Magic!
Meditație
Când ești trist, când crezi că nu mai poți, când nu găsești soluții, relaxează-te! Stai și meditează, plutește într-un ocean de liniște și vei vedea că vei face miracole cu puterea gândului.
E un sfat pe care l-am primit. Ca orice sfat nesolicitat, l-am pus într-o cutiuță din minte și l-am uitat acolo. Apoi, a venit momentul acela. Eram în situația în care nu găseam soluția, mă agitam și nu era nicio ieșire la vedere. Și ce să vezi? Nu, nu am deschis cutiuța imediat, dar mi-am amintit de ea, era undeva în subconștient acel sfat. Și cum eram în situație de criză, totul a venit natural.
Meditația m-a ajutat. Am simțit cum, cu puterea gândului, m-am ridicat din genunchi, mi-am reparat aripa frântă și, încet, mi-am reluat zborul, sus, tot mai sus!
Cronos
Tema de la școala de pictură - o reproducere după un artist renumit. Am ales din nou Auguste Renoir.
Am ales să îmbin două lucrări într-una.
.jpeg)
Madame Darras în costum de echitație, împreună cu fiul, în galop prin pădure.
M-a atras eleganța costumului, jobenul, voaleta, calul în galop și modul în care se stătea în șa (pe o parte). Însă, drept să spun, madame nu prea mi-a plăcut. Pare prea plină de ea, prea ”înțepată” 😀.
Mi-am zis - nu-i nimic, asta se rezolvă!
Am preluat ideea și din cele două lucrări am facut una, în care am vrut să reprezint o amazoană trecută de prima tinerețe, cu fire albe la tâmple, cu riduri fine ascunse sub voaletă, dar tânără ca spirit.
O amintire din tinerețe..... Cu Cronos în galop.
Cum fuge timpul.....
Abonați-vă la:
Postări (Atom)