Lumea subacvatică mă fascinează. Albastrul cu nuanțe diferite creează o liniște interioară care e propice visării, imaginației.
Ați fost vreodată cu iahtul pe mare, printre insule stâncoase, de un alb strălucitor în bătaia razelor de soare? Nici eu! 😁 Daar, mi-am imaginat că sunt pe mare și totuși am puterea să văd și sub apă.
Insula stâncoasă e de fapt o zeiță, o statuie imensă care a fost mândria unei cetăți antice. Cu muuulți ani în urmă, la picioarele statuii era forfota orașului, oamenii care construiau temple, înțelepții înconjurați de discipoli, teatrele în aer liber, portul cu corăbii.
Ea veghea asupra lor, protectoare și îi privea cu uimire, pentru că deși era o zeiță, admira și era surprinsă de tot ceea ce făceau oamenii. De altfel, ea era o creație a oamenilor, nu-i așa?
Cu timpul, marea a înghițit tot orașul și trecutul a fost uitat, însă în zilele noastre, cei care au navigat în zonă când apa e liniștită și limpede, au povestit că au văzut chipul zeiței privind în jos, spre abis, cu uimire ....
Se crede că în abis este orașul antic și de acolo se ridică către suprafață, uneori, niște flăcări acvatice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu