Îmi place să zic că fac practică atunci când lucrez chipuri modelate cu plastilină. Azi le fac, mâine le distrug modelez sub formă de bulgăre uriaș și apoi încep să fac un nou chip.
Artă efemeră...
Aici e o parte din lumea mea, o nuanță de libertate, un restart la viață... D. O. CARAMAN (Facebook Dana Caraman Art și mail caramandana@yahoo.com)
Îmi place să zic că fac practică atunci când lucrez chipuri modelate cu plastilină. Azi le fac, mâine le distrug modelez sub formă de bulgăre uriaș și apoi încep să fac un nou chip.
Artă efemeră...
În ultima vreme am desenat și am pictat portrete. Unele sunt în creion, altele pictate în acrilic. Un portret în creion durează în jur de 2 ore. Dacă e în acrilic, se dublează timpul, sau chiar se triplează. Vorbim de dimensiuni A4 sau A3.
Un exemplu de pictură făcută în doi pași. Prima zi a fost desenul.
apoi pictura
Însă, testul este atunci când faci comparația cu fotografia de referință (asta în cazul în care nu lucrezi încă după model). Testul ăsta încă îmi dă emoții. Văd și eu că portretul meu nu e 1:1 cu fotografia.
Bine, unii zic că nici nu trebuie să fie așa. Că pictura nu trebuie să fie o copie fidelă a unei poze, ci să surprindă caracterul persoanei, trăsăturile care o definesc. De asta, de obicei, marii pictori lucrează după model și chiar petrec ceva timp cu persoana respectivă ca să-i studieze discret, trăsăturile feței dar și personalitatea, să-i simtă energia. Valabil mai ales în cazul marilor pictori specializați în nuduri 😂😂
Pentru pictura mea am căutat pe net imagini cu chipuri plăcute și am găsit o poză cu Charlize Theron în tinerețe, pe care am îndrăznit să o pictez. Seamănă foarte bine cu Simona, o prietenă din copilărie, despre care nu mai știu nimic...
O nouă sculptură, un alt simbol. Un chip feminin înconjurat de frunze, prin care se simte seva tinereții urcând prin nervuri, ca o aură a vieții...
Îmi place să cred că de la modelaj în lut până la sculptura unui cap (sau modelaj 3D) a fost o încercare trecută cu brio. Cel puțin așa mi-au dat de înțeles reacțiile primite de la cei care urmăresc munca mea.
La început a fost curiozitatea, apoi au venit îndoielile, neliniștea. Pot eu să fac asta? Dacă stric totul? Ce am să fac dacă nu îmi iese așa cum vreau?
Apoi am luat-o metodic. Ca să pot să trec de la etapa modelajului în lut (pasta de modelaj, mai exact) la crearea unei lucrări 3D (un cap de fată) am avut nevoie de îndrumare, de un profesor. Am apelat din nou la proful You Tube :). Am urmărit tutoriale, am văzut tot felul de postări, tot felul de stiluri de lucru și mi-am luat notițe. Am cumpărat toate materialele necesare și.....am făcut o pauză de o săptamână. 😅
Simțeam că nu este timpul, încă.
Nu vă zic că nopțile nu erau nopți, zilele treceau parcă fără rost. Ceva era acolo, în gândurile mele și nu mă lăsa să trăiesc liniștită; erau frământările de dinaintea unei creații.
Într-un final, am făcut o recapitulare la tot ce învățasem, am vizualizat fiecare etapă de lucru și a doua zi, am început să lucrez la marele proiect. Acum e acum.... Dacă stric tot materialul, asta e! Dacă iese bine, sunt tare!
Vineri câteva ore, am pregătit suportul (baza cu axul și materialul de umplutură din jur) și am pus materialul (pasta de modelaj), ca să dau forma unui cap - formele primare, așa zicea un prof pe You Tube. Apoi, sâmbătă, am modelat trăsăturile, așa cum eram obișnuită de la lucrările pe care le făcusem deja (vedeți postarea anterioară).
Greu. Pasta de modelaj se usucă la aer, așa că lucram într-o parte dar trebuia să acopăr restul lucrării cu folie de plastic, să nu se usuce. Trebuie să lucrezi repede la nas, ca să poți să treci mai departe, la gură și tot așa... Am lucrat în etape, de 2- 3 ore. La sfârșitul zilei era gata!
Nu e exact așa cum mi-am dorit, nu e cea mai frumoasă lucrare de genul ăsta, dar ce bucurie mi-a adus! Mai trecusem o încercare, mai urcasem o treaptă! Adusesem la lumină frământările mele din ultima perioadă.
De fapt așa se numește lucrarea, Frământări.
De la desen la pictură și apoi la modelaj în lut e o trecere lină, naturală.
La început a fost un șuvoi de apă firav, ascuns undeva sub niște stânci aspre și apăsătoare, ca niște ani grei, în umbra unor păduri dese, întunecate, pline de creaturi hidoase. Apoi, treptat, pe măsură ce s-au îndepărtat de negură și de anii întunecați, apele au devenit mai puternice, mai sigure; au primit afluenți, ca niște încurajări din jur.
A apărut râul, ca un aflux de energii pozitive, care i-a surprins și i-a atras pe cei din jur. Pe mulți i-a făcut să se oprească și să stea pe malul apei, doar ca să își însenineze puțin clipele din vârtejul vieții.
- Ți-am adus o cutie de bomboane fine de ciocolată! Cu pisici :)
- Doar atât?!
Se simte nerăbdarea în fiecare fir de iarbă, în fiecare frunză ....
Energia pământului reavăn străbate prin frunzele ruginii de astă iarnă.
În razele de soare, mestecenii își mijesc ochii și lăcrimează ușor.
Se simte în aer o mireasmă de verde... viu.
Când viața îți oferă ciulini, așteaptă să înflorească, ca să te bucuri de frumusețea lor!
Ulei. 50x65 cm
Când spirala alb-negru din minte se dezvoltă în sens negativ, ascultă natura. Așa vei reuși să inversezi sensul spiralei și vei simți energia pozitivă din jurul tău.
Într-o chilie dintr-o mănăstire trăiește o tânără castelana izgonita de la Curte, pentru că aflase de un complot și încercase să-i anunțe pe aliați.
Din păcate, răul a învins. Ei i-au luat titlul și libertatea. Insă nu au știut că pentru spiritul liber și frumusețea interioară nu există gratii.
O vază într-o seră? Ciudat. De ce să ai flori tăiate puse în vază, când ele cresc frumos de jur împrejur, în seră?
De fapt, vaza e goală și în funcție de unghiul din care o privești, pare că e plină cu diferite plante din jur. Te uiți din stânga și ți se pare că în vază sunt plantele cu tulpini ondulate, din ghiveciul din spate. Te așezi cu doi pași mai la dreapta, acum vaza pare că ar avea în ea planta cățărătoare. E doar o iluzie optică.
Tot așa e și în viață. Privești un om în diferite ipostaze și ți se pare că e frumos, plin de tot felul de calități. Abia când vaza se sparge (de obicei după o ceartă), poți să te consideri norocos. Descoperi adevărul. Vaza era goală și toată frumusețea și valoarea erau împrumutate din jur.
Aruncă cioburile și bucură-te de frumusețea vieții, înconjurat de verde, în sera ta!
A! Mai e ceva. Nu da vina pe pisică:)!
Acrilic. 50x70cm
Regele Cel Înțelept, regina Imaculata și cavalerul Loial care a pierit în luptă, apărând țara și pe regi.
Istoria e doar o poveste, se știe.Mâna e cel mai greu de desenat - mi-au zis la școală. Pentru început trebuie să desenezi mâna de lemn din atelier, doar așa vei reuși să desenezi o mână reală, mai târziu. Uite, mâna de lemn are articulații mobile, degetele se mișcă și poți să o așezi pe bancă în diferite poziții ca să te obișnuiești cu forma, să vezi care sunt proporțiile. Eheee, e greu..... Mda, ok. Am făcut o schiță în atelier, apoi m-am gândit că mâinii de lemn i-ar sta bine într-o compoziție.
Mă gândeam că de ani de zile, mâna de lemn a fost folosită de elevi ca model și s-au făcut zeci de schițe, mai bune, mai.. stângace. Asistând la atâtea lecții de desen, a învățat și ea să deseneze.
Într-o seară, după premiera filmului Familia Addams, nu se știe cum, în atelier a ajuns Mâna. Era momentul pe care îl aștepta de ani de zile mâna de lemn. Au băut palma și s-au apucat de treabă. Una era model, cealaltă artist.
Între timp se înnoptase, se adunau norii, începea o furtună puternică și singura sursă de lumină erau fulgerele. Le genera chiar Mâna când pocnea din degete!
Pe fundal se auzea muzica de film ..... 🎶 🎵 🎵
Tehnică mixtă. 50 x 70 cm
P.S. Între timp, am luat o pauză de un an de la școala de pictură...
Culori vii, luminoase, aranjate ca un puzzle, fragmente de vitralii care transformă lumina albă neutră, în culorile optimismului.
Totul e în zbor, într-o mișcare de rotație, spiralat, un helix imaginar, ca semințele înaripate ale copacilor, toamna.
...din loc în loc, printre spirele de lumină colorată, apar nuanțele reci de gri...
Acrilic 50x70cm
Mai nou, dansul la bară e probă olimpică. Până de curând nu se recunoștea ca sport acest "dans erotic", dar și acum mulți zâmbesc cu subînțeles când aud de așa ceva.
- Ce, noi nu știm ce-i aia? Păi ultima dată când am fost într-un club de striptease, fetele de acolo au făcut un show.....
Show erotic sau sport? E un fel de balans între alb și negru. Parcă înclină mai mult spre alb...
Îmi plac sporturile în care se combină eleganța și forța, admir efortul îmbinat cu grația.
De pildă, patinajul artistic. E o plutire în pași de dans pe un portativ imaginar. Atât de grațios și totuși, în spatele fiecărui moment artistic sunt ani de muncă, de renunțări, de antrenamente grele, de îndoieli.
Urmăresc concursurile de patinaj la TV și pe ritmul muzicii totul pare atât de ușor, de parcă îmi vine să mă ridic de pe canapea și să fac un dublu axel cu aterizare pe un picior :) Însă, imediat îmi aduc aminte de ultima iarnă în care am căzut pe gheață când mergeam ca un pinguin, cu maaare atenție să nu cumva să alunec :))
Până când voi învața să patinez, m-am gândit să pictez o patinatoare care execută figura Ina Bauer.
Acrilic, 50x70cm
Cald. E normal, e august. Dar parcă an de an e din ce în ce mai cald. Incendii cumplite. Orașe fierbinți. Flăcări și Scrum .... Efectul de seră.
E nevoie de o soluție, de o idee salvatoare (să se aprindă becul), pentru că Pământul e în derivă....
Vi se pare un text prea dramatic? Credeți că am citat-o pe Greta? :)
Să vă explic. Ideea cu sera mi-a venit după ce, zilele trecute, am intrat într-o seră pe la amiază. Nu am rezistat mai mult de un minut la aproximativ 50 de grade. :)
Apoi, imaginea reală din seră împreună cu imaginile incendiilor de păduri de la știri și cu codul portocaliu de caniculă s-au metamorfozat în mintea mea și am pictat Che sera, sera!
- Să faci și tu o lucrare cu tema Toamna! Dacă o să avem expoziție în septembrie, să ai un tablou pe tema asta.
- Ok!
Toamna înseamnă ruginiul frunzelor. Plictisitor. Toamna e o fată roșcată care se plimbă prin pădurea ruginie. Banal. Toamna e maturitatea, cu înțelepciune, cu mulțumire dar și cu un strop de tristețe și îngrijorare. E o etapă frumoasă, caldă, a vieții.
Trăiește acum, bea din cupa vieții! Anotimpurile trec și Timpul se scurge la Infinit...
Am aflat că se fac expoziții de pictură cu tema Regalitatea, cu ocazia zilei de 15 august - Sf. Maria.
Nu particip la expoziție dar am considerat că e o ocazie bună de a picta ceva pe tema asta. Portretul reginei Maria cu coroană mi s-a părut banal, festivist. Am încercat să fac o pictură în care să surprind femeia cochetă, puternică, la vârste diferite, înconjurată de crini, florile ei preferate.
Cred că imaginația e unul dintre elementele importante în pictură. Admir talentul unui pictor realist, care redă cu precizie toate detaliile unui obiect, ale unui chip, dar cred că o pictură bună are nevoie de magie.
Când mă opresc în fața unui tablou vreau ca el să îmi provoace imaginația, să mă facă să gândesc într-un alt timp și spațiu. Prin imaginile cuprinse în ramă, să mă desprind de realitate, să continui în gând o poveste începută de pictor.
Realismul magic mă atrage. Nu e suprarealism și nici pictură abstractă. E realitatea așa cum o văd cu ochii minții. E magie!
Trei cai, personaje principale în trei povești. Caii sunt metaforă, semnificație, energie pozitivă ...
Despărțirea de trecut
E o nouă zi, un nou început cu lumina caldă din zori. Cu încredere, cu eleganță și hotărâre, spre alte zări!
Enigma
Abdicarea
Fugi! Renunță la convenții, la tot ce e fals și inutil! Abdică acum! Călare fără șa și fără frâu, desculță, cu părul în vânt.
În galop întreaga ființă se descompune în particule de neant, de libertate!