Culori vii, luminoase, aranjate ca un puzzle, fragmente de vitralii care transformă lumina albă neutră, în culorile optimismului.
Totul e în zbor, într-o mișcare de rotație, spiralat, un helix imaginar, ca semințele înaripate ale copacilor, toamna.
...din loc în loc, printre spirele de lumină colorată, apar nuanțele reci de gri...
Acrilic 50x70cm
Mai nou, dansul la bară e probă olimpică. Până de curând nu se recunoștea ca sport acest "dans erotic", dar și acum mulți zâmbesc cu subînțeles când aud de așa ceva.
- Ce, noi nu știm ce-i aia? Păi ultima dată când am fost într-un club de striptease, fetele de acolo au făcut un show.....
Show erotic sau sport? E un fel de balans între alb și negru. Parcă înclină mai mult spre alb...
Acrilic 50x70cm
Îmi plac sporturile în care se combină eleganța și forța, admir efortul îmbinat cu grația.
De pildă, patinajul artistic. E o plutire în pași de dans pe un portativ imaginar. Atât de grațios și totuși, în spatele fiecărui moment artistic sunt ani de muncă, de renunțări, de antrenamente grele, de îndoieli.
Urmăresc concursurile de patinaj la TV și pe ritmul muzicii totul pare atât de ușor, de parcă îmi vine să mă ridic de pe canapea și să fac un dublu axel cu aterizare pe un picior :) Însă, imediat îmi aduc aminte de ultima iarnă în care am căzut pe gheață când mergeam ca un pinguin, cu maaare atenție să nu cumva să alunec :))
Până când voi învața să patinez, m-am gândit să pictez o patinatoare care execută figura Ina Bauer.
Acrilic, 50x70cm
Cald. E normal, e august. Dar parcă an de an e din ce în ce mai cald. Incendii cumplite. Orașe fierbinți. Flăcări și Scrum .... Efectul de seră.
E nevoie de o soluție, de o idee salvatoare (să se aprindă becul), pentru că Pământul e în derivă....
Vi se pare un text prea dramatic? Credeți că am citat-o pe Greta? :)
Să vă explic. Ideea cu sera mi-a venit după ce, zilele trecute, am intrat într-o seră pe la amiază. Nu am rezistat mai mult de un minut la aproximativ 50 de grade. :)
Apoi, imaginea reală din seră împreună cu imaginile incendiilor de păduri de la știri și cu codul portocaliu de caniculă s-au metamorfozat în mintea mea și am pictat Che sera, sera!
- Să faci și tu o lucrare cu tema Toamna! Dacă o să avem expoziție în septembrie, să ai un tablou pe tema asta.
- Ok!
Toamna înseamnă ruginiul frunzelor. Plictisitor. Toamna e o fată roșcată care se plimbă prin pădurea ruginie. Banal. Toamna e maturitatea, cu înțelepciune, cu mulțumire dar și cu un strop de tristețe și îngrijorare. E o etapă frumoasă, caldă, a vieții.
Trăiește acum, bea din cupa vieții! Anotimpurile trec și Timpul se scurge la Infinit...
Am aflat că se fac expoziții de pictură cu tema Regalitatea, cu ocazia zilei de 15 august - Sf. Maria.
Nu particip la expoziție dar am considerat că e o ocazie bună de a picta ceva pe tema asta. Portretul reginei Maria cu coroană mi s-a părut banal, festivist. Am încercat să fac o pictură în care să surprind femeia cochetă, puternică, la vârste diferite, înconjurată de crini, florile ei preferate.
Cred că imaginația e unul dintre elementele importante în pictură. Admir talentul unui pictor realist, care redă cu precizie toate detaliile unui obiect, ale unui chip, dar cred că o pictură bună are nevoie de magie.
Când mă opresc în fața unui tablou vreau ca el să îmi provoace imaginația, să mă facă să gândesc într-un alt timp și spațiu. Prin imaginile cuprinse în ramă, să mă desprind de realitate, să continui în gând o poveste începută de pictor.
Realismul magic mă atrage. Nu e suprarealism și nici pictură abstractă. E realitatea așa cum o văd cu ochii minții. E magie!
Trei cai, personaje principale în trei povești. Caii sunt metaforă, semnificație, energie pozitivă ...
Despărțirea de trecut
E o nouă zi, un nou început cu lumina caldă din zori. Cu încredere, cu eleganță și hotărâre, spre alte zări!
Enigma
Abdicarea
Fugi! Renunță la convenții, la tot ce e fals și inutil! Abdică acum! Călare fără șa și fără frâu, desculță, cu părul în vânt.
În galop întreaga ființă se descompune în particule de neant, de libertate!Sunt din Constanța, deci, printre temele mele preferate este marea, apa în general. Am făcut mai multe lucrări cu teme acvatice și tuburile mele de vopsea albastră se termină cel mai repede :)
Nu îmi place să pictez teme marine clasice, cu apus sau răsărit la mare, ci îmi aleg subiectele din imaginația mea. De exemplu, în acestă lucrare am personificat marea supărată, ca o tânără frumoasă pe care a supărat-o cineva, ceva.... Valul învolburat vorbește despre starea ei interioară.
Și totuși, cât de frumoasă e!
Acrilic, 50 x 70 cm
Uneori pictez imaginea pe care o am în minte, pe care am creat-o prin transformarea unor idei (puține dar bune 😀).
Nu-mi iese chiar ce am visat, dar mă străduiesc să lucrez cât mai bine. La sfârșit aleg titlul lucrării pentru că îmi place să se știe la ce m-am gândit când am lucrat. Unii spun că nu ar fi cel mai bine așa. Că ar fi de preferat ca privitorul să își imagineze ce reprezintă lucrarea. Mai știți clasica întrebare din școală, de la limba română - ce a vrut să spună autorul? 😀😀😀 Răspunsul era de obicei (în șoaptă) - ”de unde să știu eu?” 😂😂😂 Cam așa e și cu pictura.
Bun, deci eu nu sunt adepta acestei variante, așa că mă gândesc (mult) și aleg un titlu. Sunt și zile în care nu găsesc ceva cu noimă și atunci apelez la prieteni. Cei reali și cei de pe grupurile de pictură de pe fb.
Așa am făcut și de data asta. Am pictat o tânără care sculptează chipul lui Zeus și pe parcurs, ea devine una cu sculptura ei. E un contrast mare între Zeu și Om, între generații, între genuri și cu toate astea, e o energie care se transferă de la unul la altul. Prin creația ei, tânăra se re-creează.
Ce titlu are? Păi am primit mai multe propuneri: ”Pygmalion pe dos”, ”Femeia”, ”Antic ultramarin”, ”Oglinda sufletului”, ”Rock you/rock myself/become a rock”, ”Devenire”, ”Alter ego”, ”Metamorfoză”, ”Comuniune”, "Becoming me", "Symbiotic", "Sublimare".
Oricare dintre ele ar putea fi titlul lucrării, pentru că descriu foarte bine ideea de la care am pornit.
Prin propunerile făcute, fiecare dintre voi ați devenit coautor la acestă lucrare, așa încât ”ce a vrut să spună autorul” s-a transformat din întrebare în enunț.
Lumea subacvatică mă fascinează. Albastrul cu nuanțe diferite creează o liniște interioară care e propice visării, imaginației.
Ați fost vreodată cu iahtul pe mare, printre insule stâncoase, de un alb strălucitor în bătaia razelor de soare? Nici eu! 😁 Daar, mi-am imaginat că sunt pe mare și totuși am puterea să văd și sub apă.
Insula stâncoasă e de fapt o zeiță, o statuie imensă care a fost mândria unei cetăți antice. Cu muuulți ani în urmă, la picioarele statuii era forfota orașului, oamenii care construiau temple, înțelepții înconjurați de discipoli, teatrele în aer liber, portul cu corăbii.
Ea veghea asupra lor, protectoare și îi privea cu uimire, pentru că deși era o zeiță, admira și era surprinsă de tot ceea ce făceau oamenii. De altfel, ea era o creație a oamenilor, nu-i așa?
Cu timpul, marea a înghițit tot orașul și trecutul a fost uitat, însă în zilele noastre, cei care au navigat în zonă când apa e liniștită și limpede, au povestit că au văzut chipul zeiței privind în jos, spre abis, cu uimire ....
Se crede că în abis este orașul antic și de acolo se ridică către suprafață, uneori, niște flăcări acvatice.
Subacvatic, liniște, enigme, arheologie submarină - astea erau subiectele mele preferate de la Teleenciclopedie. Toată copilăria am fost fană a emisiunii. Jean-Jeaques Cousteau era eroul meu!
Scufundări nu am făcut, însă am făcut filmări subacvatice cu niște mijloace rudimentare și am fost atât de mândră de mine! Bine, asta e o poveste mai lungă, poate altă dată vă povestesc...
În cadrele din filmările mele am surprins bancuri de peștișori, alge, nu mare lucru. Însă imaginația s-a pus în mișcare imediat. Cum ar fi fost dacă descopeream ruine antice, statui de marmură, urme ale unei civilizații înfloritoare? Hm..... ce frumos ar fi fost...
Se știe ca imaginația e cel mai bun mod de a călători oriunde în lumea reală și în ...fantezie, deci, la treabă!
O coală de 50 x 70 cm, pensule, acrilice, puțină apă la care se adaugă ceva magic și visul meu s-a împlinit!
Iată ce am descoperit în ”adâncuri”!
Când ești trist, când crezi că nu mai poți, când nu găsești soluții, relaxează-te! Stai și meditează, plutește într-un ocean de liniște și vei vedea că vei face miracole cu puterea gândului.
E un sfat pe care l-am primit. Ca orice sfat nesolicitat, l-am pus într-o cutiuță din minte și l-am uitat acolo. Apoi, a venit momentul acela. Eram în situația în care nu găseam soluția, mă agitam și nu era nicio ieșire la vedere. Și ce să vezi? Nu, nu am deschis cutiuța imediat, dar mi-am amintit de ea, era undeva în subconștient acel sfat. Și cum eram în situație de criză, totul a venit natural.
Meditația m-a ajutat. Am simțit cum, cu puterea gândului, m-am ridicat din genunchi, mi-am reparat aripa frântă și, încet, mi-am reluat zborul, sus, tot mai sus!
Tema de la școala de pictură - o reproducere după un artist renumit. Am ales din nou Auguste Renoir.
Am ales să îmbin două lucrări într-una.
.jpeg)
Madame Darras în costum de echitație, împreună cu fiul, în galop prin pădure.
M-a atras eleganța costumului, jobenul, voaleta, calul în galop și modul în care se stătea în șa (pe o parte). Însă, drept să spun, madame nu prea mi-a plăcut. Pare prea plină de ea, prea ”înțepată” 😀.
Mi-am zis - nu-i nimic, asta se rezolvă!
Am preluat ideea și din cele două lucrări am facut una, în care am vrut să reprezint o amazoană trecută de prima tinerețe, cu fire albe la tâmple, cu riduri fine ascunse sub voaletă, dar tânără ca spirit.
O amintire din tinerețe..... Cu Cronos în galop.
Cum fuge timpul.....
E timpul să mergem, să nu întârziem! Vernisajul începe la 17.30. Ce elegante suntem azi! Ne-am asortat fiecare cu pictura ei :) O ultimă privire în oglindă - totul e bine, machiajul, părul, cerceii. Haideți!
La centrul multicultural Jean Constantin se adunase lume - adulți, adolescenți, copii, bătrâni. Prieteni, câțiva cunoscuți și mulți iubitori de Artă. Surprinzător! Cât de bine mă simt când văd că lumea e aici pentru pictură, pentru frumos. E o altă lume.
In două săli au fost expuse lucrările elevilor din anul I, II și III de la Centrul cultural Teodor Burada. Expoziția s-a numit Orizonturi citadine și s-a organizat cu ocazia zilei Constanței.
Piața Ovidiu, Portul Tomis, farul genovez, Cazinoul, clădiri din zona peninsulară, biserica sf. Mina sau lucrări cu simboluri ale orașului, așa cum e pictura mea.
Stiluri diverse, tehnici diferite (în ulei, acrilic, acuarele sau tuș). O încântare!
Fiecare era curios să vadă ce au pictat ceilalți. Se făceau poze, cu artiștii, cu profesorii, cu prietenii și cu admiratorii ;) O doamna cu un aparat foto DSLR e privită cu interes - e și presa aici!?
Vai ce frumos e tabloul ăsta! Așa e într-un fel... nu știu cum să vă explic, pentru că eu nu pictez, dar îmi place foarte mult! Dumneavoastră l-ati făcut? Felicitări!
Uite un cod QR pe tabloul ăsta! Hai să scanam! Aaaa uite! E un blog despre pictură! Ce tare!
Ia uite la copilașul ăsta! Face "poze" la tablouri cu veioza pe care a găsit-o pe masă aici 😂😂😂 Cât de simpatic e!
S-au legat prietenii noi iar la discursul de deschidere al vernisajului, vorbele pornite din suflet au umezit ochii vechilor prieteni.
Deci, prima expoziție la care am participat a fost un succes!
Mulțumesc organizatorilor și în mod deosebit doamnei profesor Lidia-Elena Panait Dascălu!
.jpeg)
În ultima perioadă, am încercat (și unii zic că am reușit cu brio) să fac reproduceri ale unor lucrări de Theodor Aman și Ștefan Luchian. A fost o încercare dificilă, pentru că nu e ușor să pictezi în stilul marilor artiști, dar așa am reușit să-mi lărgesc orizonturile în domeniul picturii.
Acum însă, e momentul să privim spre Orizonturi citadine! Este vorba despre o expoziție organizată de Centrul Cultural Județean Constanța "Teodor T. Burada", cu ocazia Zilei Constanței. Mai exact, este prima expoziție la care particip cu o lucrare. YUHUUUU!!!! 😄😄😄
Lucrarea mea se numește ”Lumina Constanței” și reprezintă multiculturalitatea orașului într-o formă simbolică. Așa cum lumina farului ghidează spre țărm nave de diverse tipuri și sub diferite pavilioane, tot așa lăcașele de cult ale diferitelor religii, reflectă lumina divină către credincioși.
Detalii
In partea dreaptă sunt stilizări ale simbolurilor grecești, care sugerează valurile mării ”Pontos Euxeinos”. Valurile se transformă de-a lungul trecerii timpului în bărci, corăbii și nave de transport moderne.
Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena (doar e Ziua Constanței, nu-i așa?), Moscheea Mare și ruinele sinagogii din Constanța. Lumina divină e aceeași, indiferent de religie.
Așa văd eu Constanța!
Vă invit la vernisaj vineri 19.05.2023, la 17.30 la Centrul Multifuncțional Educativ pentru Tineret ”Jean Constantin”, fostul cinema Republica de pe bd. Ferdinand.
Mulțumesc doamnei profesor Lidia-Elena Panait Dascălu!
Am încercat să fac reproduceri după lucrările lui Ștefan Luchian. Mi-am ales două lucrări.
Un zugrav
Albăstrele
Cireșe de mai și un păhărel cu amaretto. Hmm...ce frumusețe! Culorile luminoase și luciul cireșelor culese în grabă cu frunze cu tot din copacul din fața casei, sunt puse în evidență prin contrastul cu draperia de catifea din fundal.
Aman vedea partea frumoasă a vieții în fiecare zi, oriunde și pictând momentele acelea, a reușit să le facă nemuritoare, să le transmită frumusețea peste sute de ani!
Cireșe de mai, proaspăt culese. Era luna mai a anului 1889.
Suntem în 2023 și e luna mai. Nu vă e poftă de cireșe?
Clar-obscur. Asta a fost provocarea.
Nu făcusem niciodată o lucrare de genul ăsta, așa că m-am pus pe treabă. M-am hotărât să fac o reproducere după Autoportretul lui Theodor Aman, celebrul tablou care a dispărut de la Muzeul Național de Artă în timpul Revoluției din 1989.
Greu, dar ce frumos!
Am avut nevoie de model pentru mâini și M. m-a ajutat. Am făcut mai multe poze și mult mai multe schițe.
L-am descoperit de curând pe Theodor Aman și am avut o Revelație. Am început să citesc despre viața lui și tot ce am aflat m-a fascinat. A fost un geniu!
Mi-am zis într-o zi: vreau să pictez ca Aman!
Eu am început să pictez doar de anul trecut și nu știam dacă sunt în stare să fac o interpretare după un tablou de-al lui. Ce să mai zic de o reproducere...
Însă azi, când am terminat reproducerea după lucrarea Doamnă pictând a lui Theodor Aman, pot să anunț public că
Am Reușit!!!
La început a fost o schiță
A durat ceva (3 - 4 zile cu tot cu calcule, măsurători, schițe), dar lucrarea e peste așteptările mele!
Nu zic că e perfectă dar rezultatul m-a surprins. Nu știam că pot să pictez așa 😀😃
A fost o experiență deosebit de plăcută, pentru că mi-am imaginat că am fost supravegheată și îndrumată pas cu pas de ... domnul profesor Theodor Aman.
Iată și originalul.
Doamna pictând - Theodor Aman.
P.S. M-am întrebat mult timp cine e doamna elegantă și talentată. Ei bine, după ce am citit despre viața pictorului, mi-am dat seama.
Este soția lui, Ana, al cărei portret îl vedeți în tabloul din fundal.
Ingenioasă idee, nu-i așa? Doar v-am zis că Theodor Aman a fost un geniu!