Vedeți cele două pagini aici

Lacul Iacobdeal

    Lacul Iacobdeal din Dobrogea, o încântare pentru fotografi și mai nou, pentru pictori ;) 

 https://turism-macin.ro/ro/obiective/lacul-iacobdeal/

Lucrarea de 50x70 cm acrilic pe canvas, în ultima zi de lucru, pe șevaletul din atelier

(Centrul Cultural Județean Constanța Teodor T. Burada, clasa Pictură, profesor Ioana Călinescu)



Detaliu cu monograma D O C și data

Cu această lucrare particip la expoziția ”Dobrogea, tărâm divin”, organizată de cu ocazia Zilei Dobrogei, la Centru Multicultural Educativ Jean Constantin, în perioada 17 - 24 noiembrie 2024.

Vă invit la vernisaj, duminică, 17 noiembrie la ora 15.00!

🎨    🌞    🎨

UPDATE 18.11.24

Imagini de la vernisaj

Cu doamna profesor Ioana Călinescu



Desenul nepoțelului Nicolas, făcut special pentru această ocazie.
Nicolas e cel mai talentat și cel mai deștept nepoțel!



Aici artistul își prezintă opera, pentru că nu a mai găsit loc de expunere pe pereți :))
Titlul lucrării - ORAȘUL DOBROGEA



O poză de grup la final. În prim plan, Nicolas cu desenul lui.


Mulțumesc familiei, prietenilor, colegilor de la școală și vizitatorilor pentru susținere și apreciere!

Să ne vedem cu bine la următorul vernisaj!


Realitate virtuală

   M-am jucat din nou cu plastilina. Arta efemeră mă încântă. Iau un bulgăre diform de plastilină, îl transform într-un chip sau într-un animal și după ce îl fotografiez îl transform din nou în bulgăre care așteaptă o nouă întruchipare.

De data asta a fost un cal cu coama în vânt (IAR CAI?!). Fotografia inițială am transformat-o în negativul ei. Apoi, cu ajutorul realității virtuale (o aplicație pe mobil), am ales ca ”opera” mea să fie expusă într-o cameră elegantă, decorată în alb - negru.

Sigur că mi-ar place să fac un bazorelief pentru o cameră ca asta! Până atunci, mă mulțumesc cu realitatea virtuală.



Originalul, din plastilină



Foto negativ









  

60 x 90

Mărimea contează, orice s-ar spune! Un canvas mare și alb mi-a dat o stare de neliniște - ce fac eu acum? 

Încet, încet, m-am apucat de treabă. Creion, gumă, apoi vopsele acrilice, burețel, pensule și ...degete (uneori mai bune decât pensulele).

A ieșit așa!



Varianta în mișcare




Detalii



Etape de lucru (acum când le văd, mi se par horror :)




















A început școala!

 Anul II la secția Pictură începe cu o lecție de .... grafică  







Artă efemeră

  Îmi place să zic că fac practică atunci când lucrez chipuri modelate cu plastilină. Azi le fac, mâine le distrug modelez sub formă de bulgăre uriaș și apoi încep să fac un  nou chip. 

Artă efemeră...









Îndrăzneală

   În ultima vreme am desenat și am pictat portrete. Unele sunt în creion, altele pictate în acrilic. Un portret în creion durează în jur de 2 ore. Dacă e în acrilic, se dublează timpul, sau chiar se triplează. Vorbim de dimensiuni A4 sau A3.

Un exemplu de pictură făcută în doi pași. Prima zi a fost desenul.


apoi pictura 


Unii preferă varianta în creion, altora le plac culorile. Chestiune de gust sau de dispoziție 😉

   Însă, testul este atunci când faci comparația cu fotografia de referință (asta în cazul în care nu lucrezi încă după model). Testul ăsta încă îmi dă emoții. Văd și eu că portretul meu nu e 1:1 cu fotografia.

Bine, unii zic că nici nu trebuie să fie așa. Că pictura nu trebuie să fie o copie fidelă a unei poze, ci să surprindă caracterul persoanei, trăsăturile care o definesc. De asta, de obicei, marii pictori lucrează după model și chiar petrec ceva timp cu persoana respectivă ca să-i studieze discret, trăsăturile feței dar și personalitatea, să-i simtă energia. Valabil mai ales în cazul marilor pictori specializați în nuduri 😂😂

  Pentru pictura mea am căutat pe net imagini cu chipuri plăcute și am găsit o poză cu Charlize Theron în tinerețe, pe care am îndrăznit să o pictez. Seamănă foarte bine cu Simona, o prietenă din copilărie, despre care nu mai știu nimic...






Nervuri

     O nouă sculptură, un alt simbol. Un chip feminin înconjurat de frunze, prin care se simte seva tinereții urcând prin nervuri, ca o aură a vieții...


 Nervuri

De la modelaj 2D la modelaj 3D

     Îmi place să cred că de la modelaj în lut până la sculptura unui cap (sau modelaj 3D) a fost o încercare trecută cu brio. Cel puțin așa mi-au dat de înțeles reacțiile primite de la cei care urmăresc munca mea. 

    La început a fost curiozitatea, apoi au venit îndoielile, neliniștea. Pot eu să fac asta? Dacă stric totul? Ce am să fac dacă nu îmi iese așa cum vreau? 

    Apoi am luat-o metodic. Ca să pot să trec de la etapa modelajului în lut (pasta de modelaj, mai exact) la crearea unei lucrări 3D (un cap de fată) am avut nevoie de îndrumare, de un profesor. Am apelat din nou la proful You Tube :). Am urmărit tutoriale, am văzut tot felul de postări, tot felul de stiluri de lucru și mi-am luat notițe. Am cumpărat toate materialele necesare și.....am făcut o pauză de o săptamână. 😅

Simțeam că nu este timpul, încă.

    Nu vă zic că nopțile nu erau nopți, zilele treceau parcă fără rost. Ceva era acolo, în gândurile mele și nu mă lăsa să trăiesc liniștită; erau frământările de dinaintea unei creații.

    Într-un final, am făcut o recapitulare la tot ce învățasem, am vizualizat fiecare etapă de lucru și a doua zi, am început să lucrez la marele proiect. Acum e acum.... Dacă stric tot materialul, asta e! Dacă iese bine, sunt tare!

    Vineri câteva ore, am pregătit suportul (baza cu axul și materialul de umplutură din jur) și am pus materialul (pasta de modelaj), ca să dau forma unui cap - formele primare, așa zicea un prof pe You Tube. Apoi, sâmbătă, am modelat trăsăturile, așa cum eram obișnuită de la lucrările pe care le făcusem deja (vedeți postarea anterioară).

Greu. Pasta de modelaj se usucă la aer, așa că lucram într-o parte dar trebuia să acopăr restul lucrării cu folie de plastic, să nu se usuce. Trebuie să lucrezi repede la nas, ca să poți să treci mai departe, la gură și tot așa... Am lucrat în etape, de 2- 3 ore. La sfârșitul zilei era gata!

Nu e exact așa cum mi-am dorit, nu e cea mai frumoasă lucrare de genul ăsta, dar ce bucurie mi-a adus! Mai trecusem o încercare, mai urcasem o treaptă! Adusesem la lumină frământările mele din ultima perioadă. 

    De fapt așa se numește lucrarea, Frământări.






Modelaj în lut

  De la desen la pictură și apoi la modelaj în lut e o trecere lină, naturală. 

   La început a fost un șuvoi de apă firav, ascuns undeva sub niște stânci aspre și apăsătoare, ca niște ani grei, în umbra unor păduri dese, întunecate, pline de creaturi hidoase. Apoi, treptat, pe măsură ce s-au  îndepărtat de negură și de anii întunecați, apele au devenit mai puternice, mai sigure; au primit afluenți, ca niște încurajări din jur. 

  A apărut râul, ca un aflux de energii pozitive, care i-a surprins și i-a atras pe cei din jur. Pe mulți i-a făcut să se oprească și să stea pe malul apei, doar ca să își însenineze puțin clipele din vârtejul vieții. 

  Râul s-a dezvoltat, a căpătat încredere în forțele proprii și drumul lui a fost îndrumat de un profesor, un deschizător de orizonturi. Șerpuit la început, de acum are un traiect sigur, fără ezitări. Trecerea lui către (mai) mare este un spectacol.

Și astăzi puteți să îl vedeți cum se dezvoltă și cine știe, poate cu timpul se va transforma într-un fluviu de neoprit, în drumul lui către marea cea mare și eternă...




Tinerețe fără bătrânețe..... (original și varianta în mișcare generată de AI) 



Harap Alb



Ileana Cosânzeana



Drăgaica (original și varianta în mișcare generată de AI)



Ielele



Rochița rândunicii




Floare de hârtie








Alegorii







Încă un nasture.....

- Ți-am adus o cutie de bomboane fine de ciocolată! Cu pisici :)

- Doar atât?!


Vedeți urmarea în filmul B.D. în acțiune.