Am primit cadou de la niște admiratoare, un set de pensule mai speciale. Rimează:)))
Ca să le folosesc la maxim într-o singură lucrare, m-am gândit la un subiect mai....altfel. Ceva cu multe texturi, cu multe linii drepte, ondulate, spiralate...
Am făcut o schiță în creion, apoi am transferat-o pe A3 și a doua zi am început să lucrez cu pensulele minune, în culori acrilice.
Cam așa
.jpg)
Mulțumesc pentru cadou!
Încă o rimă:)))
Ultima lecție din anul asta, ultima lucrare (făcută la școală). Am lucrat din nou în ulei pe bază de apă, pe canvas negru, de 40x60 cm.
Tema a fost _ o amintire _.
Amintirea mea e legată de iernile grele de demult, când în decembrie era ger, viscol și nămeți. Uneori se forma polei sticlos, la case erau țurțuri mari și îngheța și marea. Erau temperaturi de minus zece grade sau chiar mai joase.
Ce să zic, era frumos, dacă nu îți păsa de ger :)
Așa că am început să pictez lucrarea "Minus zece - grade în aer sau metri sub apă". Țurțuri, ca niște tentacule de meduza sticloasa, se topesc, iar din picături se formează.....mici meduze, în abisul întunecat.
O amintire, o fantezie, un vis de iarnă.
Mulțumesc doamnei profesoare Lidia Elena Panait Dascălu!
Am avut de ales între Renoir, Lautrec, Grigorescu sau Ghenie.
Am ales Monet :))
E vorba despre lucrarea lui Renoir, "Monet pictând în grădina sa de la Argenteuil". Frumoasă grădina, plină de flori de primăvară, avand în fundal, în contrast cu florile, niște aglomerări de acoperișuri de case vechi.
E ceva mai nou pe piață dar îmi plac foarte mult. Spre deosebire de cele clasice, se pot dilua cu apă și la final pensulele nu se mai spală cu solvenți (terebentina), ci cu apă și săpun.
Au aceleași calități ca ale culorilor clasice de ulei și în plus, au marele avantaj că se spală rapid (chiar și de pe haine) și scapi de mirosul solventilor clasici.
Preț? 20 lei un tub. Mediu spre ieftin. Depinde cu ce compari.
Mediul de diluție Cobra e un ulei...solubil în apă.
Secretul e un adaos, un emulsifiant. Nu pot să vă explic în detaliu. E ceva mai complicat decât chimia din școală:)
Dar să vă prezint, pe etape, rezultatul muncii de 2 zile, aproximativ 9 ore.
Hm, parcă aici mai e de pus ceva...
Gata! Asta e.
Au-revoire Renoir!
Moșul există! Moș Nicolae mi-a adus azi un cadou! Mă așteptam la ceva simbolic, micuț, pe măsura ghetelor mele (nr. 36 :))
Daaar, surpriză! Mă trezesc cu un cadou maaare și greu. Un cadou plin cu ....minunății! Noroc cu colegii că m-au ajutat să-l transport.
Ia uitați! Moșul știe că am o nouă pasiune și mi-a trimis un teanc uriaș de reviste Art Gallery. De fapt e toată colecția lui, adunată ani de zile! Cât de tare!
Am de studiat de acum operele și viața pictorilor geniali ai Lumii!
Bonus, în cutie erau și niște dulciuri, că doar așa ne-a obișnuit Moș Nicolae. 😀
Anamaria, alias Moș Nicolae, ești minunată!!!
Mulțumesc mult!
💓
Decembrie e luna cadourilor. Știți clișeul.
La asta pot să adaug Ziua Națională, fasole cu ciolan, luminițe, ghirlande, Moș Nicolae, Moși Crăciuni, reduceri, Black Friday, aglomerație în magazine, nervi în trafic, multe dulciuri, staniol colorat, jucării, dulciuri fără număr, colinde, frig, ploi, burniță, vin fiert sau țuică fiartă..... de aici se face ceață ... 😅😅😅
Tot în decembrie se sărbătoresc cei născuți în zodia Săgetator. Bine, cu atâtea sărbători cine îi mai bagă în seamă? Că e greu să concurezi cu Moșii din decembrie :) 🎅 🎅
Am zis că dacă decembrie e pe ”glam”, să mă încadrez și eu în tendințe și să desenez ceva de sezon. Un brad? Un Moș? Un ren, ceva... Ren? Ăsta e un fel de cal mai mititel, cu coarne. 😜 Păi, cal să fie! Iar. Dar de data asta, să fie cu un personaj feminin.
Schițe, zile la rând, pe format mic A5. Cal, profil de femeie, arc.
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
Ok.... trebuie să măresc pagina. Încep eu să transfer desenul ochiometric, de pe A3 pe A2, fără linii de ghidaj și îmi iese cu totul altceva decât aveam de gând. Na, până la urmă, de ce nu? Ba chiar e mai bine așa, ce ziceți? Ca să fie în ton cu ”glamul” din decembrie, am folosit auriu și negru.
La mulți ani pentru Săgetători, Săgetătoare sau Amazoane!
Atât de mult mi-a plăcut să desenez cu tocul de sticlă, încât m-am hotărât să fac un desen in tuș, numai cu puncte., fără linii, fără hașuri. Tema - un nud.
Nu mai desenasem niciodată nuduri, dar totul are un început. Am căutat pe net modele. Mi-a plăcut o fotografie alb-negru. Cu greu distingeai trăsăturile sau formele. Era doar o siluetă în umbră. Era tot ce-mi trebuia.
Am făcut o schiță în creion, pornind de la poza model, am pus o pălărie am desenat trăsăturile și formele, apoi m-am declarat mulțumită. Am denumit schița Voaleta".
După tema cu natura moartă, am primit o nouă temă de grafică. De data asta am lucrat cu tuș. Știam că o să fie nevoie de toc, peniță, tuș negru și de o altă culoare, la alegere.
Ca metodă de lucru, în mare, era cam tot ca la hașura în creion. Deci, iar aveam nevoie de multă răbdare și calm. Mi-am setat gândirea pe faza ZEN și m-am gândit că oricare ar fi tema, ar fi cazul să îmi fac viața mai plăcută, așa că mi-am cumpărat tuș negru, tuș verde turcoaz și un toc mai special. Special e puțin zis. Este extra-super special. L-am văzut prima dată pe YouTube și mi-am zis că așa ceva ...mai rar.
Am început să caut pe net și am avut surpriza să găsesc pe site-ul unui magazim din țară, ba chiar din oraș, de aici. Prețul? Hmm... Scump, dar face!
Descrierea lui de pe un site
”Toc sticla marca Herbin. Tocurile Herbin sunt din sticla suflata manual in modul traditional Venetiei din secolul al XVI-lea. Fiecare stilou este o opera de arta individuala. Varfurile fine de sticla sunt rasucite intr-o spirala usoara pentru a retine cantitatea maxima de cerneala – suficienta pentru a scrie o pagina intreaga de text pana la urmatoare reincarcare din calimara.
Se utilizeaza prin introducerea varfului spiralat in calimara de cerneala. Tocurile vin intr-o cutie din carton negru cu un design fin si deosebit. Fiecare stilou este realizat manual.
Varful se curata de cerneala in apa si apoi se sterge cu un servetel sau se poate sterge direct cu un servetel umed. La nevoie, finetea varfului se poate restabili folosind bucata de smirghel care se gaseste in cutie.”
Am avut de ales între 3 culori
și l-am luat pe .... cel turcoaz, evident! :)
În ziua în care am mers la atelier, mi-am pregătit tocul, sticluțele cu tuș și ZEN-ul. Eram gata! Tema a fost următoarea: trebuie să desenați 5 obiecte care vă plac mult, pe care să le desenați suprapuse sau întrepătrunse, ca un tot unitar.
Am făcut mai întâi o schiță în creion și primul obiect pe care l-am desenat a fost un profil de cal (obiectul e o statuetă, să zicem). Apoi, un opaiț, un arc (mă ducea cu gândul la războaiele antice), o coloană de templu antic și... aici m-am blocat. Ce să fie al 5 - lea obiect? O frescă cu un desen ornamental grecesc? Nu... am desenat, am șters. Un obiect care să aibă legătură cu lumea antică, cu grecii, cu războaiele... Ce să fie? Mergând cu creionul pe toarta opaițului, am făcut o buclă ușor și am atunci mi-a venit ideea. Alfa și Omega. Împreună.
Transpunerea pe hârtia de 50 x 70 cm am făcut-o ochiometric, fără să folosesc metoda cu caroiaj.
Am desenat în creion apoi am început să fac conturul profilului de cal cu tuș turcoaz, cu tocul de sticlă turcoaz. Ce plăcere!
.jpeg)
Spirala din dreapta. Facerea lumii.
Alfa.
Civilizații s-au născut, înfloritoare, luminate. Lumina din opaiț. Apoi cumva, flacăra s-a stins și din fum s-a născut războiul. Arcul. Caii, înțelepți, care aveau în ochi înțelepciunea lumii - spirala - erau acum folosiți la lupte. Războiul a dus la prăbușirea civilizației, a templelor - vezi coloana în coama calului.
Încet, așa cum a început, războiul a ajuns la un final (aici cobori cu privirea în jos pe arc). Odată cu războiul, s-a terminat și cu civilizația înfloritoare.
Omega.
După pictură, la școală a urmat o temă de grafică. Ni s-a cerut să desenăm în creion o compoziție - natură moartă - o sticlă, un ceainic, un cub, o sferă și o tărtăcuță.
Am avut nevoie de o planșă 50 x 70 cm, un creioan HB, ascuțitoare, gumă plastică (e ca o plastilină și șterge delicat, fără să facă ”fărămituri”) și...multă, multă răbdare.
Umbrele sunt incerte pentru că avem lumina de neon combinată cu lumina naturală slabă, de la ora 14.30, într-o zi cu cer înnorat.
Acum am pus în aplicare lecțiile cu măsuratul de la distanță cu creionul, cu mâna întinsă. Încet, obiectele prindeau contur, fiecare dintre ele mai mult sau mai puțin asemănătoare cu cele din realitate. Acum, că aveam conturul, am început hașurarea ușoară a întregii planșe (rețineți 50 x 70 cm!).
Apoi, pe fiecare obiect am făcut ...hașuri egale, mai fine sau mai accentuate, în funcție de textură, de sursa de lumină, de ......răbdare. E un exercițiu util dar în mod sigur nu e un exercițiu plăcut. Am stat la tema asta mai multe ore. Am luat-o acasă să o termin, așa cum îl luasem și pe Cezanne (adică cu autobuzul 42 :)))
Acasă am șters, am corectat, am hașurat, am modificat și iar am hașurat, am lasat-o de-o parte seara și am privit-o cu ochi critici de dimineață. Hmmm, nu era bine. Sticla era prea...nu-știu-cum. Ceainicul, ce să mai zic, era ... de-a dreptul :))
Când am stabilit că e gata, i-am făcut o poză să am ca dovadă a .......răbdării mele.
Iată câtă răbdare am avut!
P.S. Următoarea temă a fost ......hașura, dar cu tuș. Când crezi că nu mai poți, să știi că de fapt, mai poți un pic! ;)
În prima zi de cursuri de pictură am desenat cu creionul HB o sticlă, o sferă și un con, pe hârtie A4. Să măsori proporțiile cu creionul, cu mâna întinsă, cu un ochi închis, apoi să desenezi obiectul, să-l hașurezi la unghi de 45 de grade, apoi să faci și hașura pe formă și la sfârșit umbrele obiectelor - iată un exercițiu util pentru începători sau avansați.
Însă, în a doua sedință am trecut la pictură. Așa da! Am avut și o temă foarte interesantă - să facem o interpretare după o pictură celebră, la alegere, dintre cele care ne-au fost prezentate la începutul cursului.
Am ales un peisaj de Cezanne. Unul dintre celebrele lui peisaje cu muntele Saint-Victoire. M-au atras culorile (multe nuanțe de verde și galben) și modul în care se vede muntele și localitatea din vale, încadrate de ramurile unor copaci (mai târziu am aflat că sunt pini).
Șevaletul de lemn era impresionant, înalt, masiv, prea mare pentru mine. Parcă eram un copil mic care se încălțase cu pantofii mamei :)) Am ales un scaun mai înalt și m-am cocoțat pe el, cu grijă să nu mă dezechilibrez. Of! În sfârșit, mă instalasem la ”locul de muncă”. Hârtia 50 x 70 cm era fixată pe placajul de lemn, aveam și culorile acrilice lângă mine, pensulele, paharul cu apă, o placă de faianță pentru amestecul culorilor. Puteam să încep.
Daaar, uitasem să iau creionul și guma pentru schița care trebuie făcută la început. Offf! Mă rog, până la urmă am reușit să mă apuc de treabă (între timp am aflat cum se reglează un șevalet pe înalțime).
După prima ședință de vreo 5 ore, ”opera” mea arăta cam așa. Vedeți și imaginea de referință fixată sus pe șevalet.
Așa de rău mi-a părut că s-a terminat ședința și am lăsat acolo pictura neterminată... O săptămână am stat ca pe ace. La a doua ședință am reluat pictura dar mi s-a părut că nu mai era deloc ok. Prea mult verde, prea mult albastru :) Am refăcut zonele pe care le pictasem deja dar nu am avansat prea mult. Zonele albe mă stresau maxim - are prea multă hârtie goală.....
De data asta nu am mai avut puterea să las la școală pictura, așa că am luat-o acasă. Era încă umedă, așa că am pliat-o ușor și am plecat pe stradă cu ditamai hârtia. Bine că nu ploua :)) Uite așa Cezanne (interpretarea mea a picturii lui) s-a plimbat prin Constanța cu CT Bus pe linia cu 42!
Acasă am ajuns cu bine și chiar de a doua zi m-am apucat de treabă. Încă 5 ore și în sfârșit, am terminat!
A ieșit binișor. Alții au zis că pictura e extraordinară, că e aproape o reproducere a picturii originale. Ei bine, nu e chiar așa. Nu mi-a plăcut cum a pictat Cezanne zona cu parcele, așa că am modificat ca să-mi fie pe plac. Am făcut parcele mai mari și am folosit un galben mai luminos, pentru că mi-am imaginat că acolo ar fi niște culturi de rapiță în lumina puternică a soarelui, care contrastează puternic cu ramurile întunecate ale pinului din prim-plan.
Speram să pot expune prima mea pictură de dimensiuni 50 x 70, dar până acum nu am găsit o soluție într-un spațiu fizic.
Noroc cu netul!
:)))
Începusem să desenez și să pictez de prin ianuarie 2022 și așa cum v-am povestit până acum, am avut mai multe etape, mai multe trepte pe care le-am urcat, în încercarea mea de îmbunătățire, să diversific gama de produse, ca să zic așa :)))
M-au surprins și pe mine rezultatele. Desenam pentru prima dată păsări, cai, portrete, mâini, mă rog, ce-mi trecea prin cap și mi se părea că e mai complicat.
Era ca o descoperire. Așa îmi imaginam că se simte un arheolog care sapă zile la rând într-un sit arheologic și descoperă relicve păstrate de mii de ani în pământ. Sunt tot felul de obiecte pline de noroi, oxidate, dar le curăță și le redă luciul original apoi le expune în muzeu, în vitrine de sticlă bine luminate, unde vizitatorii pasionați pot să le admire.
Ceea ce-mi lipsea era încrederea. Desenam pe format mic, A4, foloseam hârtie ieftină, creioane HB, acuarele de la China Mall, guașe de la Lidl și urmăream tutorialele de pe YouTube, când aveam ceva nelămuriri. Acolo am găsit mulți ”profesori” dar și mulți ”habarniști”. Chiar și eu, care nu mă pricepeam la desen, vedeam greșelile majore pe care le făceau profii de ocazie.
Așa că, la încurajările colegilor, mi-am luat inima în dinți și mi-am zis că e timpul să fac ceva serios, să merg la o școală de arte, ca să nu îngroș rândul amatorilor care pictează sau desenează kitsch-uri.
Știam că admiterea la orice școală de arte vizuale constă într-un test - să desenezi câteva obiecte aranjate într-un anumit mod (natura statică). Intram într-o nouă etapă: pregătirea pentru testul de admitere.
Regulile de desenare ale obiectelor le aflasem de pe net, din bloguri sau site-uri oficiale despre pictură. Încadrare în pagină, hașuri, umbre, am citit de toate și am băgat la cap. Zilnic făceam câte un desen. Obiectele din jurul meu, văzute din unghiuri diferite, în diferite momente ale zilei.
Colegii mei care mă sfătuiseră să merg la școală erau acum îndrumătorii mei. Ei îmi spuneau ce obiecte trebuie să desenez. Și nu strâmbam din nas dacă era ceva ce nu-mi plăcea :)
O mică parte din ceea ce am adesenat atunci
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
Mi-a prins foarte bine practica asta, pentru că la testul de admitere de la școală am avut de desenat ceva asemănător, așa că mi-a fost ușor. Aveam mari emoții la admitere - trec? pic? Se dă rezultatul pe loc? Cât am de așteptat? Câte locuri sunt disponibile și câți candidați?
La vreo două zile după ce am dat testul, am aflat că nu fusese ceva serios, ci doar o evaluare a aptitudinilor.... Oficial, eram în anul I !
Bijuteriile filigran nu sunt favoritele mele, însă admir artistul care a făcut o muncă atât de migăloasă cu firele de argint sau de aur.
Departe de mine talentul ăsta, dar cu un creion HB și o gumă, totul e mult mai ușor. Desenezi, retușezi, mai pui o umbră, mai o nuanță de ocru cu acuarele, pas cu pas, încet, cu migală, începe să se contureze desenul în filigran.
.jpeg)
Sau altfel spus, I'm only happy when it rains (Garbage).
Nu sunt depresivă, ba din contră! Îmi place ploaia, dar cu măsură. Însă atunci plouase atât de mult, încât nu mai eram deloc happy. Mă gândeam că e timpul să se oprească ploile alea nesuferite. Eram stresată, mă uitam zilnic la starea vremii pe mai multe siteuri, de mai multe ori pe zi. Deja eram obsedată de ploi. Am zis că e bine să-mi ocup timpul cu ceva util societății. Mi-am luat creioanele și am desenat asta. Sursa de inspirație a fost o poză de pe net. I-am adăugat o frunză și am mai schimbat câte ceva pe ici pe colo.
Apoi mi-am zis așa: ce pot să fac eu ca să scap de ploi? Cam nimic. Buuun. Păi, atunci de ce-mi fac probleme? Că și cu griji și fără griji, tot o să plouă.
Așa că mi-am ascuțit creioanele și am reluat primul desen într-o notă de optimism și pozitivism acut :))
P.S. La o zi de la terminarea ploilor am fost nevoită să mă urc pe acoperișul blocului și să desfund scurgerea, pentru că se adunase muuuultă apă și se infiltra prin tavan, pe hol.
Apropo? Cum e vremea mâine?
După etapa cu portrete ale colegilor, am pictat câte ceva apoi m-am reîntors la grafică și mi-am zis să fac portrete ale unor celebrități. Bine, și colegii mei sunt vedete în cercurile lor de prieteni. Dar acum vorbesc despre rock star-uri. Aveam ceva experiență cu desenul și mi-am ales modelele dintre cei pe care îi ascultam pe repeat.
Solistul INXS, Michael Hutchence (R.I.P.). Un star cu o poveste atât de tristă. Dar ce voce, ce prezență pe scenă, câte hituri au avut! Sigur știți melodiile lor din anii 90. Dacă nu, să îi căutați pe YouTube.
Când am terminat desenul ăsta, mi-am zis că am trecut la o altă etapă. Nu mai făcusem linii de contur la ochi, nas, etc., ca la primele portrete. Acum totul era cu umbre și lumini. M-a ajutat mult și fotografia pe care am folosit-o ca sursă. Era alb-negru, cu un contrast puternic, exact ca în desenul meu. Îmi place ce am făcut :) Mi-a plăcut întotdeuna de Michael.
------------
Mereu mă întreabă un coleg ce muzică mai ascult. Ce mai e nou. Nu știu dacă e foarte nou, dar în ultima vreme ascult și mă uit la clipuri cu Maneskin. Daaa! Au câteva melodii bune și unele foarte bune.
Aici am încercat să-i fac portretul lui David așa cum era într-un clip - cântau Coraline și spre sfârșitul melodiei el era în lacrimi. Se vedea că nu era doar un cântec, era o emoție și o trăire personală. O imagine rară, cu un solist rock atât de sensibil, atât de sincer..... Fără masca de băiat rău, parcă nu mai vedeai nici machiajul, nici cerceii sau tatuajele - era doar el, așa cum e pe interior. Adorabil!
Apa mării limpede, cu nuanțe albastru-turcoaz care se schimbă încet, cu valuri mici care se întind ușor către țărm.... Liniște, libertate! Un alt subiect bun pentru pictură.
Bun, bun, dar lumea asta e plină de peisaje marine, care mai de care. Cu răsăritul, cu apusul, cu valuri mari de furtună, cu stânci, cu faruri, cu pescăruși, cu bărci, cu corăbii, cu Cazinoul, cu ................. . Lumea s-a săturat de peisaje marine. Mai vin și eu să fac câteva ca să mă aflu în treabă.
Am pus pauză. Nu. Sau... dacă pictez ceva ar trebui să fie ceva nou, dintr-un unghi inedit. Ce n-a mai văzut Parisul :)
M-am gândit așa: ce se dă și ce se cere. Se dă apă de mare, cer și ceva nisip. Se cere o pictură mai altfel.
Matematică nu știu, că poate o fi vreo formulă magică, ceva, așa că am luat-o pe calea pe care o știam. Adică ce am eu în memorie legat de mare. Păi, ultima dată când am fost la mare am făcut niște filmări sub apă. Buuun. Nu era apa foarte limpede, dar pot să rezolv asta din pensulă ;)
Așa am început.
P.S. Cineva mi-a zis că picturile astea sunt prea..........mm.......... albastre :)