NUANȚE DE LIBERTATE

Domnul profesor Theodor Aman (partea 1)

L-am descoperit de curând pe Theodor Aman și am avut o Revelație. Am început să citesc despre viața lui și tot ce am aflat m-a fascinat. A fost un geniu!

Mi-am zis într-o zi: vreau să pictez ca Aman!

Eu am început să pictez doar de anul trecut și nu știam dacă sunt în stare să fac o interpretare după un tablou de-al lui. Ce să mai zic de o reproducere...

Însă azi, când am terminat reproducerea după lucrarea Doamnă pictând a lui Theodor Aman, pot să anunț public că

Am Reușit!!!

La început a fost o schiță

De la copia A4 la dimensiunile 26 x 36 cm, așa cum e originalul... m-am încurcat puțin în calcule 😀

Așa arata ciorna.

O primă probă de răbdare a fost când am refăcut desenul în creion "pe curat", în fiecare careu, cu un șablon de hârtie, ca să nu mai trasez linii orizontale și verticale.

Apoi, cu acrilice, cu cea mai subțire pensulă și cu multă răbdare, am început să pictez urmărind conturul în creion - parchetul, câinele, covorul, scaunul.....

M-am oprit după vreo 6 ore.

Am continuat în ziua următoare dis-de-dimineață. Nu mai aveam răbdare. Eram curioasă cum o să iasă :)

Poza asta are titlul Doamnă pictând Doamnă pictând ;)

Iată și rezultatul!

A durat ceva (3 - 4 zile cu tot cu calcule, măsurători, schițe), dar lucrarea e peste așteptările mele!

Nu zic că e perfectă dar rezultatul m-a surprins. Nu știam că pot să pictez așa 😀😃

A fost o experiență deosebit de plăcută, pentru că mi-am imaginat că am fost supravegheată și îndrumată pas cu pas de ... domnul profesor Theodor Aman.

Iată și originalul.

Doamna pictând - Theodor Aman.

P.S. M-am întrebat mult timp cine e doamna elegantă și talentată. Ei bine, după ce am citit despre viața pictorului, mi-am dat seama.

Este soția lui, Ana, al cărei portret îl vedeți în tabloul din fundal.

Ingenioasă idee, nu-i așa? Doar v-am zis că Theodor Aman a fost un geniu!

Culori, stări, trăiri - partea a 2-a

Am revenit cu a doua parte a lucrărilor pe care le-am făcut pe planșe colorate, de 50x70 cm.

Planșa galben pal a devenit Optimism. O privire prin geamul aburit, către ploaia de afară care tocmai s-a oprit, să facă loc razelor de soare.

Verdele m-a dus cu gândul la vegetație. Așa a apărut lucrarea Revelație.

După un zid vechi, mucegăit, cu miros greu, a înflorit o tufă mare de liliac alb. Din neant, ca o nălucă, ca o fantomă, apare în zbor un liliac...alb.

Plansa colorată roșcat era parcă dedicată unui roșcat. Un pui de vulpe timid, pierdut prin pădure. Inocență.

Turcoaz e marea, oceanul. Valuri se succed într-un ritm rapid. Neliniște, agitație. Ca o stare de Nerăbdare. Da, așa se numește ultima lucrare.

E ultima din seria Culori, stări, trăiri.

Sunt nerăbdătore. Abia aștept să mă apuc de următoarea lucrare. O să fie ceva cu totul diferit față de picturile astea.

E mult de lucru și cred că o să dureze mult timp. Deocamdată sunt la stadiul de schițe.

Așa arată.... deocamdată.

Reproducere după un tablou celebru al celui mai valoros pictor român -

Doamnă pictând de Teodor Aman

Să vedem dacă sunt în stare ....

Culori, stări, trăiri - partea 1

După o pauză de aproximativ o lună, am reînceput să pictez. Am folosit hârtie colorată de 50x70 cm și culori acrilice.

Fiecare culoare mi-a inspirat o stare. Fiecare stare m-a dus cu gândul la o imagine pe care am încercat să o pictez așa cum o vedeam cu ochii minții:)

Buuun! Să vă arăt ce a ieșit!

Anxietate. 50x70. Acrilic.

Euforie. 50x70. Acrilic

Libertate. 50x70. Acrilic.

Nostalgie (pădure fosilizată). 50x70. Acrilic.

Mai am câteva planșe și multe multe idei.

Va urma...

Perspectivă asupra vieții

La școală am avut un curs în care am învățat să facem desene în perspectivă. Am început cu perspectiva la două puncte.

Ideea a fost să desenam un cartier de blocuri, sau ceva asemănător.

Am ales să modific puțin:) ideea și am desenat cutii cu păpuși. Păpușile sunt femei la diferite vârste.

Ultima cutie e goală...

Toate cutiile sunt pe un suport, ca o placă, între cele 2 puncte de fugă.

Punctele reprezintă nașterea și moartea iar placa de susținere e chiar Viața. Fragilă.

Lucrarea se numește Perspectivă.

P.S. Cineva m-a întrebat de ce stau păpușile în cutii cu fundițe. E simplu - e vorba despre cochetăria feminină, de la orice vârstă.

Ne succedem generații...

La școală am primit o temă interesantă. Istoria costumelor, o lucrare în acuarele.

Sursa de inspirație a fost albumul The Costume History - o găsiți la Cărturesti.

Am ales cu greu ce să pictez, dar în final, a ieșit așa!

Eminescu, Scrisoarea I

Frumos ca o statuie (3)

Frumosul Antinous

Știți povestea lui? Hm... interesantă.

Ulei, format A3.

Frumos ca o statuie (2)

Neptun și Ahile

Picturi în ulei, format A3

Se aud valurile mării în fundal...

Ultimele clipe din viață. Săgeata și-a atins ținta...

Frumos ca o statuie

Deocamdată am două picturi din seria statuilor, dar am de gând să mai fac câteva.

Hercules (sau Zeus) - după cum preferați

David

P. S. Cineva mi-a spus să nu mai pun bărbații pe piedestal :)))

Portrete în ulei (3)

Acum l-am terminat!

Cei care l-au văzut sunt încântați. Și mie îmi place acum. Mâine, când o să-l analizez din nou, nu știu ce reacție o să am.

Mi se întâmplă des să cred că totul e foarte bine și apoi, după o zi sau două, să îl văd cu alți ochi...

👀

Portrete în ulei (2)

Așa cum am promis, am continuat seria portretelor de femei, din diferite perioade din istorie.

Vreau sa fac o serie de portrete în ulei, ca să exersez. Profesorul YouTube m-a învățat:) Îmi place că fiecare dintre cei care apar pe canalele lor de YouTube dau sfaturi detaliate și fac demonstrații practice din care poți sa înveți multe.

Nu-ți place de profesor sau te plictisește lecția, schimbi canalul :)

Buuun, deci după ce am desenat o zeiță din Antichitate și o fată din zilele noastre (vedeți postarea pe blog), am făcut alte doua portrete.

O prea-frumoasă castelana din Evul Mediu (sau din corul Madrigal:) care are lăcrămioare în păr și lacrimi în ochi.

Apoi am pictat o femeie elegantă din anii '20. Un surâs abia perceptibil, perle negre și o eleganță înnăscuta.

Urmează un portret din anii '60.

Abia aștept să văd cum iese!

Antidotul

La școală am avut din nou o temă interesantă. Am primit o fâșie de 21x6 cm decupata dintr-un desen mai mare, pe care nu îl știam.

Se văd mâinile unui personaj care gătește ceva intr-o bucătărie.

Bucățica asta de hârtie a fost începutul unui desen in tuș, pe o hârtie 50x70 cm.

De aici, liber la imaginație!

Ce sa fie? Un personaj cu mâini cam noduroase, uscate... hm....... o vrăjitoare!

Deci o vrăjitoare la bucătărie, amesteca intr-o oală, fierbe ceva. Lângă aragaz sunt niște fructe/legume. Cred că sunt fructele răului, formate din "les fleurs du mal".

Încet, încet totul prinde contur. Răul trebuie anihilat, așa că povestea se derulează firesc și imaginația e împletită cu amintirea poveștilor din copilărie.

Povestea, pe scurt, e cam așa:

Când cineva iți vrea răul și iți "coace" ceva, e bine să nu răspunzi imediat. Analizează bine, filtrează totul și mai ales, păstrează-ți inima curată, pentru că doar așa, odată cu scurgerea timpului, vei obține antidotul la tot ce e negativ.

În final, poți sa închini o cupă de fericire în cinstea tuturor!

Detalii din desen

Se știe că orice substanță creată în laborator pentru consumul uman, e testată pe șoareci. Aici vedeți un șoarece de laborator care gustă de bună voie seva fericirii :)

Happy end!

P.S. totuși, care e imaginea completă de la care am pornit? Cine gătește în bucătărie?

Surpriză!

:)))

Mulțumesc doamnei profesoare Lidia Elena Panait Dascălu!

Portrete în ulei

Portrete am mai făcut, dar în creion. Cu ulei am mai lucrat, dar am făcut peisaje.

Deci, mi-am zis că e timpul să fac portrete în ulei! Pe A3, hârtie specială pentru pictură în ulei, cu culori Cobra (ulei solubil în apă) și cu ...mult curaj.

Portretul unei zeițe a fost doar un test (zile la rând m-am chinuit sa înțeleg cum să fac umbrele dar pana la urmă am reușit...cât de cât).

Azi am pictat

Surpriza

(fata surprinsă și în același timp încântată să revadă un vechi prieten)

Îmi place ce a ieșit!

O să continui.

Țineți aproape :))

Vitralii

Mă fascinează vitraliile, jocul luminii colorate pe podea, pe pereți. E ca o pictură care se naște când strălucește soarele afară, apoi odată cu apusul, dispare. E ca o magie, ca și cum un artist pictează zi de zi tablouri efemere.

Sunt minunate!

Nu știu să fac vitralii și nici nu am avut ocazia să văd cum se fac, dar ori de câte ori am stat în fața unor ferestre cu vitralii, m-am lăsat dusă de amintiri frumoase, departe către lumi de mult apuse....

Pictură murală efemera

(în fața oglinzii dintr-un vechi castel e o fereastră cu vitralii)

Amintiri frumoase

(bustul zeiței dintr-un castel are un ușor surâs -

zâmbește unor amintiri frumoase, așa cum sunt culorile vitraliilor care se reflectă pe chipul ei)

Negativ - pozitiv (partea a 2-a)

In decembrie am vrut sa experimentez, să mă joc cu culori în alt mod decât o făcusem până atunci.

Mi-am adus aminte de filmele vechi pentru aparatele foto, pe care le developam cu muuulti ani în urmă, în niște recipiente de plastic speciale, în care erau soluții de developare. Apoi, filmele (negativele) erau puse la uscat pe sârmă cu cârlige, intr-o cameră întunecată. Ultima etapa era transformarea din negativ în pozitiv, prin imprimarea pe hârtie fotografică, spălarea în alte soluții și tăierea cu o ghilotina specială.

Pentru hârtie foto, să ne înțelegem:))

Se muncea mult pentru poze, pe atunci. Unde mai pui că pozele erau alb- negru.

In sfârșit, ideea e ca am gândit în culori negative și am pictat în așa fel încât la final să fac poze cu mobilul, pe care să le transform on line în culori inversate.

Cam așa arată testarea culorilor pe care le-am folosit.