Deocamdată am două picturi din seria statuilor, dar am de gând să mai fac câteva.
Hercules (sau Zeus) - după cum preferați
David
P. S. Cineva mi-a spus să nu mai pun bărbații pe piedestal :)))
Aici e o parte din lumea mea, o nuanță de libertate, un restart la viață... D. O. CARAMAN (Facebook Dana Caraman Art și mail caramandana@yahoo.com)
Deocamdată am două picturi din seria statuilor, dar am de gând să mai fac câteva.
Hercules (sau Zeus) - după cum preferați
David
P. S. Cineva mi-a spus să nu mai pun bărbații pe piedestal :)))
Acum l-am terminat!
Cei care l-au văzut sunt încântați. Și mie îmi place acum. Mâine, când o să-l analizez din nou, nu știu ce reacție o să am.
Mi se întâmplă des să cred că totul e foarte bine și apoi, după o zi sau două, să îl văd cu alți ochi...
👀
Așa cum am promis, am continuat seria portretelor de femei, din diferite perioade din istorie.
Vreau sa fac o serie de portrete în ulei, ca să exersez. Profesorul YouTube m-a învățat:) Îmi place că fiecare dintre cei care apar pe canalele lor de YouTube dau sfaturi detaliate și fac demonstrații practice din care poți sa înveți multe.
Nu-ți place de profesor sau te plictisește lecția, schimbi canalul :)
Buuun, deci după ce am desenat o zeiță din Antichitate și o fată din zilele noastre (vedeți postarea pe blog), am făcut alte doua portrete.
O prea-frumoasă castelana din Evul Mediu (sau din corul Madrigal:) care are lăcrămioare în păr și lacrimi în ochi.
Apoi am pictat o femeie elegantă din anii '20. Un surâs abia perceptibil, perle negre și o eleganță înnăscuta.
Urmează un portret din anii '60.
Abia aștept să văd cum iese!
La școală am avut din nou o temă interesantă. Am primit o fâșie de 21x6 cm decupata dintr-un desen mai mare, pe care nu îl știam.
Portrete am mai făcut, dar în creion. Cu ulei am mai lucrat, dar am făcut peisaje.
Deci, mi-am zis că e timpul să fac portrete în ulei! Pe A3, hârtie specială pentru pictură în ulei, cu culori Cobra (ulei solubil în apă) și cu ...mult curaj.
Portretul unei zeițe a fost doar un test (zile la rând m-am chinuit sa înțeleg cum să fac umbrele dar pana la urmă am reușit...cât de cât).
Mă fascinează vitraliile, jocul luminii colorate pe podea, pe pereți. E ca o pictură care se naște când strălucește soarele afară, apoi odată cu apusul, dispare. E ca o magie, ca și cum un artist pictează zi de zi tablouri efemere.
Sunt minunate!
Nu știu să fac vitralii și nici nu am avut ocazia să văd cum se fac, dar ori de câte ori am stat în fața unor ferestre cu vitralii, m-am lăsat dusă de amintiri frumoase, departe către lumi de mult apuse....
Pictură murală efemera
(în fața oglinzii dintr-un vechi castel e o fereastră cu vitralii)
In decembrie am vrut sa experimentez, să mă joc cu culori în alt mod decât o făcusem până atunci.
Mi-am adus aminte de filmele vechi pentru aparatele foto, pe care le developam cu muuulti ani în urmă, în niște recipiente de plastic speciale, în care erau soluții de developare. Apoi, filmele (negativele) erau puse la uscat pe sârmă cu cârlige, intr-o cameră întunecată. Ultima etapa era transformarea din negativ în pozitiv, prin imprimarea pe hârtie fotografică, spălarea în alte soluții și tăierea cu o ghilotina specială.
Pentru hârtie foto, să ne înțelegem:))
Se muncea mult pentru poze, pe atunci. Unde mai pui că pozele erau alb- negru.
In sfârșit, ideea e ca am gândit în culori negative și am pictat în așa fel încât la final să fac poze cu mobilul, pe care să le transform on line în culori inversate.
Cam așa arată testarea culorilor pe care le-am folosit.
Sfârșit de an.
Dar, pentru unii, imaginea exterioară e de fapt negativul. În realitate, adevărul e așa:
Blue New Year!
Happy Blue New Year!
P.S. cineva m-a întrebat care e mesajul.
Ei bine, e cam așa: de sărbători sunt unele persoane singure, care nu au cu cine sa ciocnească un pahar de șampanie la miez de noapte, între ani. Paharele lor sunt ceva mai goale, sufletele ceva mai pline....
Pe cer sunt artificii colorate, dar în realitate, în suflet, toate culorile sunt reci. Predomina albastru. Blue. Tristețe.
Și totuși, noul an vine cu bucurii (happy), cu tristeti (blue)...., dar și cu noi posibilități, cu speranță.
Am primit cadou de la niște admiratoare, un set de pensule mai speciale. Rimează:)))
Ca să le folosesc la maxim într-o singură lucrare, m-am gândit la un subiect mai....altfel. Ceva cu multe texturi, cu multe linii drepte, ondulate, spiralate...
Am făcut o schiță în creion, apoi am transferat-o pe A3 și a doua zi am început să lucrez cu pensulele minune, în culori acrilice.
Cam așa
Mulțumesc pentru cadou!
Încă o rimă:)))
Ultima lecție din anul asta, ultima lucrare (făcută la școală). Am lucrat din nou în ulei pe bază de apă, pe canvas negru, de 40x60 cm.
Tema a fost _ o amintire _.
Amintirea mea e legată de iernile grele de demult, când în decembrie era ger, viscol și nămeți. Uneori se forma polei sticlos, la case erau țurțuri mari și îngheța și marea. Erau temperaturi de minus zece grade sau chiar mai joase.
Ce să zic, era frumos, dacă nu îți păsa de ger :)
Așa că am început să pictez lucrarea "Minus zece - grade în aer sau metri sub apă". Țurțuri, ca niște tentacule de meduza sticloasa, se topesc, iar din picături se formează.....mici meduze, în abisul întunecat.
O amintire, o fantezie, un vis de iarnă.
Mulțumesc doamnei profesoare Lidia Elena Panait Dascălu!
Vedeți aici pictura în mișcare
Am avut de ales între Renoir, Lautrec, Grigorescu sau Ghenie.
Am ales Monet :))
E vorba despre lucrarea lui Renoir, "Monet pictând în grădina sa de la Argenteuil". Frumoasă grădina, plină de flori de primăvară, avand în fundal, în contrast cu florile, niște aglomerări de acoperișuri de case vechi.
E ceva mai nou pe piață dar îmi plac foarte mult. Spre deosebire de cele clasice, se pot dilua cu apă și la final pensulele nu se mai spală cu solvenți (terebentina), ci cu apă și săpun.
Au aceleași calități ca ale culorilor clasice de ulei și în plus, au marele avantaj că se spală rapid (chiar și de pe haine) și scapi de mirosul solventilor clasici.
Preț? 20 lei un tub. Mediu spre ieftin. Depinde cu ce compari.
Mediul de diluție Cobra e un ulei...solubil în apă.
Secretul e un adaos, un emulsifiant. Nu pot să vă explic în detaliu. E ceva mai complicat decât chimia din școală:)
Dar să vă prezint, pe etape, rezultatul muncii de 2 zile, aproximativ 9 ore.
Hm, parcă aici mai e de pus ceva...
Gata! Asta e.
Au-revoire Renoir!