Am revenit cu a doua parte a lucrărilor pe care le-am făcut pe planșe colorate, de 50x70 cm.
Planșa galben pal a devenit Optimism. O privire prin geamul aburit, către ploaia de afară care tocmai s-a oprit, să facă loc razelor de soare.
Aici e o parte din lumea mea, o nuanță de libertate, un restart la viață... D. O. CARAMAN
Am revenit cu a doua parte a lucrărilor pe care le-am făcut pe planșe colorate, de 50x70 cm.
Planșa galben pal a devenit Optimism. O privire prin geamul aburit, către ploaia de afară care tocmai s-a oprit, să facă loc razelor de soare.
După o pauză de aproximativ o lună, am reînceput să pictez. Am folosit hârtie colorată de 50x70 cm și culori acrilice.
Fiecare culoare mi-a inspirat o stare. Fiecare stare m-a dus cu gândul la o imagine pe care am încercat să o pictez așa cum o vedeam cu ochii minții:)
Buuun! Să vă arăt ce a ieșit!
La școală am avut un curs în care am învățat să facem desene în perspectivă. Am început cu perspectiva la două puncte.
Ideea a fost să desenam un cartier de blocuri, sau ceva asemănător.
Am ales să modific puțin:) ideea și am desenat cutii cu păpuși. Păpușile sunt femei la diferite vârste.
Ultima cutie e goală...
Toate cutiile sunt pe un suport, ca o placă, între cele 2 puncte de fugă.
Punctele reprezintă nașterea și moartea iar placa de susținere e chiar Viața. Fragilă.
Lucrarea se numește Perspectivă.
P.S. Cineva m-a întrebat de ce stau păpușile în cutii cu fundițe. E simplu - e vorba despre cochetăria feminină, de la orice vârstă.
La școală am primit o temă interesantă. Istoria costumelor, o lucrare în acuarele.
Sursa de inspirație a fost albumul The Costume History - o găsiți la Cărturesti.
Am ales cu greu ce să pictez, dar în final, a ieșit așa!
Eminescu, Scrisoarea I
Neptun și Ahile
Picturi în ulei, format A3
Deocamdată am două picturi din seria statuilor, dar am de gând să mai fac câteva.
Hercules (sau Zeus) - după cum preferați
David
P. S. Cineva mi-a spus să nu mai pun bărbații pe piedestal :)))
Acum l-am terminat!
Cei care l-au văzut sunt încântați. Și mie îmi place acum. Mâine, când o să-l analizez din nou, nu știu ce reacție o să am.
Mi se întâmplă des să cred că totul e foarte bine și apoi, după o zi sau două, să îl văd cu alți ochi...
👀
Așa cum am promis, am continuat seria portretelor de femei, din diferite perioade din istorie.
Vreau sa fac o serie de portrete în ulei, ca să exersez. Profesorul YouTube m-a învățat:) Îmi place că fiecare dintre cei care apar pe canalele lor de YouTube dau sfaturi detaliate și fac demonstrații practice din care poți sa înveți multe.
Nu-ți place de profesor sau te plictisește lecția, schimbi canalul :)
Buuun, deci după ce am desenat o zeiță din Antichitate și o fată din zilele noastre (vedeți postarea pe blog), am făcut alte doua portrete.
O prea-frumoasă castelana din Evul Mediu (sau din corul Madrigal:) care are lăcrămioare în păr și lacrimi în ochi.
Apoi am pictat o femeie elegantă din anii '20. Un surâs abia perceptibil, perle negre și o eleganță înnăscuta.
Urmează un portret din anii '60.
Abia aștept să văd cum iese!
La școală am avut din nou o temă interesantă. Am primit o fâșie de 21x6 cm decupata dintr-un desen mai mare, pe care nu îl știam.
Portrete am mai făcut, dar în creion. Cu ulei am mai lucrat, dar am făcut peisaje.
Deci, mi-am zis că e timpul să fac portrete în ulei! Pe A3, hârtie specială pentru pictură în ulei, cu culori Cobra (ulei solubil în apă) și cu ...mult curaj.
Portretul unei zeițe a fost doar un test (zile la rând m-am chinuit sa înțeleg cum să fac umbrele dar pana la urmă am reușit...cât de cât).
Mă fascinează vitraliile, jocul luminii colorate pe podea, pe pereți. E ca o pictură care se naște când strălucește soarele afară, apoi odată cu apusul, dispare. E ca o magie, ca și cum un artist pictează zi de zi tablouri efemere.
Sunt minunate!
Nu știu să fac vitralii și nici nu am avut ocazia să văd cum se fac, dar ori de câte ori am stat în fața unor ferestre cu vitralii, m-am lăsat dusă de amintiri frumoase, departe către lumi de mult apuse....
Pictură murală efemera
(în fața oglinzii dintr-un vechi castel e o fereastră cu vitralii)
In decembrie am vrut sa experimentez, să mă joc cu culori în alt mod decât o făcusem până atunci.
Mi-am adus aminte de filmele vechi pentru aparatele foto, pe care le developam cu muuulti ani în urmă, în niște recipiente de plastic speciale, în care erau soluții de developare. Apoi, filmele (negativele) erau puse la uscat pe sârmă cu cârlige, intr-o cameră întunecată. Ultima etapa era transformarea din negativ în pozitiv, prin imprimarea pe hârtie fotografică, spălarea în alte soluții și tăierea cu o ghilotina specială.
Pentru hârtie foto, să ne înțelegem:))
Se muncea mult pentru poze, pe atunci. Unde mai pui că pozele erau alb- negru.
In sfârșit, ideea e ca am gândit în culori negative și am pictat în așa fel încât la final să fac poze cu mobilul, pe care să le transform on line în culori inversate.
Cam așa arată testarea culorilor pe care le-am folosit.
Sfârșit de an.
Dar, pentru unii, imaginea exterioară e de fapt negativul. În realitate, adevărul e așa:
Blue New Year!
Happy Blue New Year!
P.S. cineva m-a întrebat care e mesajul.
Ei bine, e cam așa: de sărbători sunt unele persoane singure, care nu au cu cine sa ciocnească un pahar de șampanie la miez de noapte, între ani. Paharele lor sunt ceva mai goale, sufletele ceva mai pline....
Pe cer sunt artificii colorate, dar în realitate, în suflet, toate culorile sunt reci. Predomina albastru. Blue. Tristețe.
Și totuși, noul an vine cu bucurii (happy), cu tristeti (blue)...., dar și cu noi posibilități, cu speranță.