Vedeți cele două pagini aici

Vernisajul primei expoziții la care am participat

 

    E timpul să mergem, să nu întârziem! Vernisajul începe la 17.30. Ce elegante suntem azi! Ne-am asortat fiecare cu pictura ei :)  O ultimă privire în oglindă - totul e bine, machiajul, părul, cerceii. Haideți!

La centrul multicultural Jean Constantin se adunase lume - adulți,  adolescenți,  copii, bătrâni. Prieteni, câțiva cunoscuți și mulți iubitori de Artă.  Surprinzător! Cât de bine mă simt când văd că lumea e aici pentru pictură, pentru frumos. E o altă lume.

In două săli au fost expuse lucrările elevilor din anul I, II și III de la Centrul cultural Teodor Burada. Expoziția s-a numit Orizonturi citadine și s-a organizat cu ocazia zilei Constanței. 

Piața Ovidiu, Portul Tomis, farul genovez, Cazinoul, clădiri din zona peninsulară, biserica sf. Mina sau lucrări cu simboluri ale orașului, așa cum e pictura mea. 

Stiluri diverse, tehnici diferite (în ulei, acrilic, acuarele sau tuș). O încântare!

Fiecare era curios să vadă ce au pictat ceilalți. Se făceau poze, cu artiștii,  cu profesorii, cu prietenii și cu admiratorii ;) O doamna cu un aparat foto DSLR e privită cu interes - e și presa aici!?

 Vai ce frumos e tabloul ăsta! Așa e într-un fel... nu știu cum să vă explic, pentru că eu nu pictez, dar îmi place foarte mult! Dumneavoastră l-ati făcut? Felicitări! 

Uite un cod QR pe tabloul ăsta! Hai să scanam! Aaaa uite! E un blog despre pictură! Ce tare! 

Ia uite la copilașul ăsta! Face "poze" la tablouri cu veioza pe care a găsit-o pe masă aici 😂😂😂 Cât de simpatic e!

 S-au legat prietenii noi iar la discursul de deschidere al vernisajului, vorbele pornite din suflet au umezit ochii vechilor prieteni.

 Deci, prima expoziție la care am participat a fost un succes! 

Mulțumesc organizatorilor și în mod deosebit doamnei profesor Lidia-Elena Panait Dascălu!


















Orizonturi citadine

   În ultima perioadă, am încercat (și unii zic că am reușit cu brio) să fac reproduceri ale unor lucrări de Theodor Aman și Ștefan Luchian. A fost o încercare dificilă, pentru că nu e ușor să pictezi în stilul marilor artiști, dar așa am reușit să-mi lărgesc orizonturile în domeniul picturii. 

Acum însă, e momentul să privim spre Orizonturi citadine! Este vorba despre o expoziție organizată de Centrul Cultural Județean Constanța "Teodor T. Burada", cu ocazia Zilei Constanței. Mai exact, este prima expoziție la care particip cu o lucrare. YUHUUUU!!!! 😄😄😄  

  Lucrarea mea se numește ”Lumina Constanței” și reprezintă multiculturalitatea orașului într-o formă simbolică. Așa cum lumina farului ghidează spre țărm nave de diverse tipuri și sub diferite pavilioane, tot așa lăcașele de cult ale diferitelor religii, reflectă lumina divină către credincioși.   


Detalii


  In partea dreaptă sunt stilizări ale simbolurilor grecești, care sugerează valurile mării ”Pontos Euxeinos”. Valurile se transformă de-a lungul trecerii timpului în bărci, corăbii și nave de transport moderne.

  Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena (doar e Ziua Constanței, nu-i așa?), Moscheea Mare și ruinele sinagogii din Constanța. Lumina divină e aceeași, indiferent de religie.

Așa văd eu Constanța!



 Vă invit la vernisaj vineri 19.05.2023, la 17.30 la Centrul Multifuncțional Educativ pentru Tineret ”Jean Constantin”, fostul cinema Republica de pe bd. Ferdinand. 

Mulțumesc doamnei profesor Lidia-Elena Panait Dascălu! 


Ștefan Luchian - reproduceri

    Am încercat să fac reproduceri după lucrările lui Ștefan Luchian. Mi-am ales două lucrări. 


Un zugrav




    Am studiat mult lucrarea lui Luchian până să fac reproducerea. Ochii înroșiți dar plini de speranță, zâmbetul trist, paloarea feței....  
Portretul reprezintă pentru mine un om care spune o rugăciune în gând în timp ce se închină, ținând în mână pensula, simbol al destinului artistului....


 Albăstrele




    Albastrul cerului, prospețimea florilor, câmpul, libertatea, viața erau... undeva, dincolo de pereții casei în care artistul și-a petrecut ultima perioadă a vieții. În camera lui cineva îi adusese albăstrele, care încet, încet se ofileau....






Domnul profesor Theodor Aman (partea a 3-a)

 Cireșe de mai și un păhărel cu amaretto. Hmm...ce frumusețe! Culorile luminoase și luciul cireșelor culese în grabă cu frunze cu tot din copacul din fața casei, sunt puse în evidență prin contrastul cu draperia de catifea din fundal.

  Aman vedea partea frumoasă a vieții în fiecare zi, oriunde și pictând momentele acelea, a reușit să le facă nemuritoare, să le transmită frumusețea peste sute de ani!

Cireșe de mai, proaspăt culese. Era luna mai a anului 1889. 

Suntem în 2023 și e luna mai. Nu vă e poftă de cireșe? 




Reproducere după Theodor Aman.
Tehnica mixtă- acrilic și ulei. 23 x 46 cm.

Imagini din cele 2 zile de lucru.